București: Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la conferința „Peisajul paradiziac la Eminescu”, susținută de Dan Cristea

Muzeul Național al Literaturii Române în colaborare cu Filiala Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România vă invită la conferința „Peisajul paradiziac la Eminescu”, susținută de Dan Cristea în Sala „Perpessicius”, din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, miercuri, 20 noiembrie 2019, ora 17.00.

„Peisajul paradiziac la Eminescu”, susținută de Dan Cristea, face parte din ciclul de evenimente numit Conferințele Filialei București – Critică, Eseistică și Istorie Literară. Fragmentul „dacic” („Dochia – Raiul Daciei”, 53 de strofe) din Memento mori, urmând succesiunii vechilor civilizaţii urbane care se ivesc și pier, survine precum o întoarcere la timpurile edenice, primordiale, și la virginitatea naturii necălcate de om. Toposul paradiziac, cu atributele lui consacrate (grădina, fluviul care o străbate, aerul „văratic, moale”, pomii care, ca în Biblie, „sunt plăcuți la vedere și buni la mâncare”) își impune coerența și consistența în numeroase și admirabile descrieri. Viziunea paradisului reprezintă, astfel, o obsesie pentru poet, un loc memorabil al imaginarului eminescian. O găsim prelucrată nu numai în „Raiul Daciei”, din Memento mori, dar și în alte creații, în versuri sau în proză, începute și elaborate în anii studenției vieneze ori berlineze (1871-1873): poemele Miradoniz, Dacă treci râul Selenei…, nuvela Sărmanul Dionis şi altele. Conferința „Peisajul paradiziac la Eminescu” își propune, de asemenea, să ia în discuție și elemente ale paradisului acvatic aparţinând aceleiaşi perioade din creația eminesciană.

Dan Cristea (n. 10 noiembrie 1942) este critic şi teoretician literar, director al revistei „Luceafărul de Dimineaţă”, a Uniunii Scriitorilor din România. Cărţile sale – între care, Un an de poezie (1974), Faptul de a scrie (1980), Versiune şi subversiune – paradoxul autobiografiei (1999, 2012), Autorul şi ficţiunile eului (2004), Citind cărţile de azi (2014; Premiul Academiei Române), Caii lui Ahile şi alte eseuri (2016), Cronicile de la Snagov (2017) – concentrează un rar dar analitic şi un stil impregnat discret de cultura umanistă eruopeană, originată în filosofia şi arta vechii Elade. Interesat atât de clasici, cât şi de moderni, de autorii români, dar şi de scriitori de pe alte meridiane, criticul deţine una dintre cele mai solide şi mai rafinate rubrici de cronică de întâmpinare, prin pătrundere şi prin apelul constant la istoria şi teoria literară, din foiletonistica românească de azi. Preocuparea pentru opera lui Mihai Eminescu este o constantă în activitatea criticului.

Intrarea este liberă, în limitele locurilor disponibile.

Vă așteptăm!