București: Obiectul lunii iulie – Icoană pictată pe sticlă – Sfântul Ilie – la Muzeul Nicolae Minovici

Muzeul Municipiului București vă invită ca, pe întreg parcursul lunii iulie, să admirați, la Muzeul de Artă Populară dr. Nicolae Minovici, o piesă unică în patrimoniul instituției noastre: o icoană pictată pe sticlă, reprezentându-l pe Sfântul Ilie, realizată în secolul XIX, în Atelierul Șcheii Brașovului.

Icoana pe sticlă reprezentându-l pe Sfântul Ilie într-un car tras de doi cai, pe un nor divin, surprinde prin execuție și tehnică: un obiect de cult realizat într-o tehnică naivă, dar care atinge o expresivitate deosebită, icoana este un testimoniu al meșteșugului popular românesc vechi. Ucenicul Elisei prinde cojocul aruncat de sfânt. Însă, ce ne surprinde mai tare este felul în care un țăran așezat în colțul din dreapta al imaginii este reprezentat similar sfântului: orientat spre dreapta, el nu conduce un car, ci ară pământul cu un plug tras de doi boi albi, care par că urcă și ei, aidoma cailor de foc. Țăranul este un element laic adăugat picturii pe sticlă, într-un gest tipic iconarilor care nu s-au mulțumit cu simpla reproducere a unor icoane, ci au infuzat lumea biblică cu scene din viața zilnică.
La 20 iulie, creștinii îl sărbătoresc în fiecare an pe Sfântul Ilie, un personaj biblic central în mentalitatea românului, producător de miracole, în jurul căruia s-au conturat superstiții legate de starea vremii și de protejarea muncii plugarilor.

Produse pentru populația rurală, icoanele pe sticlă se vindeau la sate, prin târguri sau în localități mai depărtate de centrele de producție. Tema Sfântului Ilie ridicat la ceruri a fost reprezentată în mai toate centrele. O altă versiune îl prezintă pe sfânt într-un car tras de patru cai stimulați de biciul său de foc cu trei plezne.
Meșteșugul apare pe teritoriul românesc probabil undeva după a doua jumătate a secolului XVII. Existau atunci în Transilvania ateliere primitive în care se producea sticla, numite glăjării, unde se producea și acest tip de pictură. E posibil ca tehnica picturii pe sticlă să fi fost învățată în centre din Boemia, Moravia, Slovacia sau de la sticlarii veniți de acolo în ținutul transilvănean. În secolul XVIII apăreau centre pentru producerea icoanelor pe sticlă și în nordul Moldovei, sub influența legăturii cu nordul Transilvaniei și a influențelor din Galiția. În cele mai multe cazuri, icoana e lucrată după șablon. Secolul XVIII marchează înflorirea acestei îndeletniciri artistice, când producerea imaginilor de cult a devenit un fenomen de masă. În casele țărănești, icoana pe sticlă era un element mai mult decorativ printre blidare și cancee, păretare și ștergare, la care se așeza un ștergar ales cu cruci. Mai departe, la început de sec. XIX, creatorii se desprind de șabloanele pe care le foloseau ca surse de inspirație în trecut; consecutiv, începutul sec. XX marca decadența acestei arte, degradată în urma tendințelor de comercializare.

Alte icoane pe sticlă ale colecției Minovici, de la diferite centre care au funcționat între sec. XIX și prima jumătate a sec. XX în Transilvania, tratează teme precum: Bunavestire, versiuni diferite ale Maicii Domnului cu Pruncul, Maica îndurerată, Sfântul Gheorghe înfrângând balaurul, Sfântul Haralambie legând ciuma, Sfântul Nicolae, Intrarea în Ierusalim, Cina cea de Taină, Coborârea de pe cruce sau Punerea în Mormânt, respectiv Încoronarea Maicii Domnului.

Mădălina Manolache, Silvia Zamfir

Alte detalii despre obiectul lunii vă invităm să citiți aici: http://muzeulbucurestiului.ro/expozitie-tematica-icoana-pictata-pe-sticla-sfantul-ilie-secolul-xix-atelier-scheii-brasovului/