București: Exponatul lunii mai 2024 la Muzeul Militar Național “Regele Ferdinand I” – Pistolul care a salvat o viață

Pistolul care a salvat o viață

Arma prezentată ca exponat al lunii mai aparține uneia dintre cele mai interesante categorii de piese a colecției de armament alb și de foc din Muzeul Militar Național. Mai exact, pistolul face parte din categoria armelor distruse. De cele mai multe ori, armele de acest fel din colecție impresionează, dacă ne gândim la felul cum au ajuns în această stare, contorsionate, arse, rupte, etc și nu putem să nu ne gândim și la soarta celor cărora le-au aparținut armele respective. Însă în cazul de față, posesorul acestei arme a fost norocos, deoarece ea i-a salvat viața.

Pistolul salvator este un Steyr md. 1912, primul pistol semiautomat intrat în dotarea armatei române. Din păcate, nu știm foarte multe despre povestea acestei arme, decât faptul că a intrat în colecția muzeului în anul 1948, venind de la un depozit din Craiova în 1948. Având în vedere starea bună de conservare a armei se poate spune că aceasta nu a fost utilizată mult timp în serviciu. Brunajul și plăselele nu poartă urme de uzură tipice pentru o armă ce a fost îndelung folosită și purtată. Cel mai probabil, arma a fost lovită de un proiectil, posibil un glonț, în timpul luptelor din 1916 și de atunci a fost păstrată ca relicvă. Lovitura în partea dreaptă a făcut arma inutilizabilă, găurind manșonul, apoi proiectilul a lovit cu suficientă putere în cadru încât l-a deformat și a creat o mică umflătură pe partea opusă a manșonului. Arma nu mai este funcțională, se poate dezasambla, însă doar folosind unelte. Lovitura pe partea dreaptă a armei coincide cu partea exterioară dacă aceasta este în toc. Avariile însemnate dovedesc că pistolul a absorbit întreaga forță a impactului. Având în vedere unde se afla tocul, fixat în mod regulamentar, la centură pe partea stângă, se poate presupune că proiectilul inamic ar fi traversat întregul corp și ar fi produs o rană deosebit de periculoasă, în zona pelviană, rănire care, în acea perioadă ar fi cauzat de cele mai multe ori decesul.

Datorită faptului că arma a fost păstrată în configurația de la începutul războiului ea constituie un foarte bun exemplu al unei modificări românești, realizată în perioada neutralității, ce a precedat implicarea României în Primul Război Mondial. O parte din pistoalele Steyr md. 1912 au fost modificate pentru a primi un pat de concepție și producție românească. Acest accesoriu, este extraordinar de rar și, din păcate, lipsește din colecția muzeului, singurele exemplare cunoscute fiind găsite în pământ de pasionați ai detecției de metale.

Primul pistol semiautomat, adoptat de armata română, a fost pistolul Steyr md. 1912. În luna decembrie 1912 a fost dată prima comandă de 50.000 de pistoale, iar în vara anului următor, a fost lansată o comandă suplimentară, de 5.000 de pistoale. Datorită începerii Primului Război Mondial, în vara anului 1914, doar aproximativ două treimi din prima comandă au ajuns în țară, restul comenzii fiind blocat de autoritățile austro-ungare, armele urmând a intra în dotarea trupelor proprii.

Pistolul Steyr md. 1912 era o armă modernă la acea dată, simplă în utilizare și întreținere. Elementul care acum poate fi considerat depășit, este lipsa încărcătorului detașabil. Dar în epocă magazia internă fixă oferea posibilitatea soldatului de a avea mai multe cartușe pregătite la îndemână, deoarece toate cartușele pentru pistolul Steyr md. 1912 erau ambalate din fabrică pe lamele, iar acestea erau considerate consumabile. De aceea, la reîncărcarea pistolului Steyr nu era necesară decât scoaterea lamelei cu cartușe și încărcarea prin introducerea lamelei în pistol pe la partea superioară, după care lamela propriu-zisă era aruncată. Spre deosebire de pistolul Steyr md. 1912, la un pistol cu magazie detașabilă, încărcătorul gol trebuia scos din armă și păstrat. În acest ultim caz, soldatul primea odată cu arma doar două încărcătoare, iar muniția trebuia încărcată cartuș cu cartuș în încărcător. În epocă, când majortiatea pistoalelor aveau încărcătoare detașabile de doar 8 cartușe, o lamelă cu 8 cartușe ocupa mult mai puțin loc și era mai ieftină decât un încărcător cu 8 cartușe.

Pistoalele Steyr md. 1912 au rămas în dotarea armatei române până după cel de-al Doilea Război Mondial, însă din anii ‘30 au fost folosite pentru trupele de linia a doua, locul lor fiind luat de pistoalele moderne Beretta 34 și, mai apoi, Walther P38.

Îi mulțumim domnului Gelu Florea pentru că ne-a pus la dispoziție patul pentru expunere.

Muzeograf Mihnea Șerbănescu