Eșantionul lunii septembrie este o rocă sedimentară care include fosile de moluște (bivalve) conservate sub formă de mulaj.
Roca sedimentară denumită „gresie“ este formată din claste (granule) de mărimea nisipului, de 0.06 până la 2 mm diametru, cel mai frecvent aparținând mineralogic cuarțului sau feldspaților, cimentate de soluții silicioase sau carbonatice.
Originea particulelor de cuarț care formează cel mai frecvent gresia se află în zonele montane (centura orogenică a Carpaților sau arcurile vulcanice), care reprezintă aria sursă, unde rocile sunt erodate de factori de mediu (apă, gheață, acizi, săruri, schimbări ale temperaturii) și mai târziu sunt transportate gravitațional spre zone de câmpie și mare.
Torenții și mai apoi râurile transportă fragmente de roci pe care le macină și le rulează până ajung la dimensiuni din ce în ce mai mici, depunându-le în zone depresionare (bălți, lacuri, în care se varsă) sau în zona albiei de curgere a acestora.
Clastele de gresie se cimentează, în timp geologic (cel puțin câteva zeci de mii de ani), cu ajutorul proceselor de diageneză (îngropare, compactare, percolare cu fluide, reacții chimice, presiune și temperatură crescute).
Fosilele înglobate în sedimente suferă și ele procese de transformare, în care pierd, de regulă, substanța organică, se pot remineraliza și mai pot conserva sau nu scheletul lor de protecție.
Gresia cu Zamphiridacnaeste de fapt o mostră de pe fundulunui lac pliocenicîn care trăia o bogată faună de moluște (grup de animale nevertebrate având corpul protejat de un exoschelet ca o carapace).
Zamphiridacnaeste o bivalvă (scoică) dispărută,care a trăit în habitate cu apă dulce (lacuri, râuri) din timpul miocenului (Ponțian) și pliocenului (Dacian-Romanian), acum5.8-2.5 milioane de ani.
Trăia fixată în sediment cu ajutorul unui picior retractil pe fundul lacului și se hrănea prin filtrarea planctonului din apa înconjurătoare.