București: Exponatul lunii septembrie 2020 la Muzeul Universității Politehnice: Medalie aniversară dedicată profesorului Gheorghe Manea, fondatorul Școlii moderne de Organe de Mașini în România.

Exponatul lunii septembrie: Medalie aniversară dedicată profesorului Gheorghe Manea, fondatorul Școlii moderne de Organe de Mașini în România.

Medalia aniversară a fost realizată de prof. dr. ing. Mircea D. Pașcovici, cu ocazia aniversării celor 100 de ani de la nașterea profesorului Gh. Manea, având la bază schițele făcute în studenție.

Pătruns de devotamentul cu care oficia cursul profesorul Gheorghe MANEA, studentul Mircea Pașcovici a schițat profilul profesorului care i-a trasat, în mare parte, cariera.

Absolvent al Școlii Politehnice din Charlottenburg și doctor în inginerie mecanică , Gheorghe Manea s-a remarcat printr-o activitate prodigioasă, atât în industrie cât și în învățământul superior.

După reîntoarcerea în țară (1933), la numai 28 de ani, Gh. Manea își începea activitatea didactică ca asistent provizoriu la disciplina ”Organe de Mașini” la Școala Politehnică din București.

În paralel cu activitatea la Școala Politehnică din București este:

– Între 1 noiembrie 1933 – 1 noiembrie 1934, inginer la R.I.M.M.A (Regia întreprinderilor miniere și metalurgice din Ardeal);

– De la 1 noiembrie 1934 trece la societatea privată ASTRA – Fabrica Română de vagoane, motoare, armament și muniții, unde va lucra până în toamna anului 1947.

Din 1 ianuarie 1937 este numit asistent definitiv pe lângă Catedra de Organe de Mașini. Din însărcinarea specială a Școlii Politehnice ține cursuri de ”Organizarea și Exploatarea Fabricilor” și de ”Mecanică și Elemente de Rezistență” cu elevii ”Școalei de Radio din Școala Politehnică”. Contribuie activ la organizarea studiilor la Facultatea Electromecanică prin rapoarte și prin regulamentul pentru lucrarea de diplomă.

La 1 noiembrie 1940 devine Conferențiar suplinitor al cursului de ”Mașini Unelte și Exploatări Industriale”. Continuă să fie asistent onorific al Catedrei de Organe de Mașini. Doi ani mai târziu, la 1 octombrie 1942, este numit conferențiar definitiv.

În numirea anuală din noiembrie 1951, Gh. Manea este definitivat ca profesor șef de catedră la Organe de Mașini.

Pornind de la realizările tehnice și experiența cercetătorilor științifici din cadrul Școlii Politehnice din Berlin, profesorul Gh. Manea a enunțat principiile moderne ce stau și astăzi la baza proiectării procesului de producție. În același timp, el a subliniat importanța utilizării sculelor așchietoare din materiale dure (stelit, widia, boehlerit, titanit) sau extradure (diamant) în prelucrarea materialelor tratate termic, ca de exemplu oțelul îmbunătățit.

În 1956, la Editura Tehnică, apărea sub coordonarea lui, cursul ”Organe de mașini”, primul volum ( urmat de volumul al doilea în 1958).

La 1 martie 1972, la sfârșitul semestrului I profesorul Gh. Manea s-a pensionat . A încetat din viață la 3 ianuarie 1978.