Deva: exponatul lunii septembrie: Obrăzarul de coif din Colonia Dacica Sarmizegetusa sau o piesă din echipamentul unui ”măgar al lui Marius”

Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, propune publicului, o nouă piesă din patrimoniul său istoric, în cadrulPROIECTULUI EXPONATUL LUNII, luna septembrie 2019.

Piesa poate fi văzută, în spațiul special amenajat și dedicat proiectului Exponatul Lunii, din holul Castelului Magna Curia, pe tot parcursul lunii septembrie 2019, de marți până duminică, între orele 10.00-18.00.

 

Obrăzarul de coif din Colonia Dacica Sarmizegetusa sau o piesă din echipamentul unui ”măgar al lui Marius”

Chrauttius către Veldeius, fratele său și fost coleg de cameră, multe salutări

Te întreb, frate Veldeius – sunt surprins că nu mi-ai mai scris înapoi de atâta timp – dacă mai știi ceva de părinții noștri, sau despre …..în ce unitate este; și salută-l din partea mea cu cuvintele mele și de Virilis, medicul veterinar. Întreabă-l dacă poți să-mi trimiți printr-unul dintre prietenii tăi perechea de foarfeci pe care mi-a promis-o, contra cost. Și te rog, frate Virilis, să saluți din partea mea pe sora noastră (?) Thuttena. Scrie-ne inapoi ce face Velbuteius. (al doilea tip de scris): Îmi doresc să te bucuri de cel mai mult noroc. Rămas bun.(primul tip de scris): la Londinium (Londra). Pentru Veldedeius, grăjdarul guvernatorului, de la fratele său Chrauttius

Scrisoarea lui Chrauttius către Veldeius

(tăblița de la Vindolanda II, 310)

Destul de rar reușim să surprindem ”vocea” soldaților romani, cum este cazul tăblițelor de la Vindolanda; dar când nu este posibil, singurele alternative care ne rămân pentru a putea reconstitui viața celei mai bine reprezentate categorii sociale din Dacia, sunt obiectele de zi cu zi, pe care cei 2000 de ani care au trecut le-au transformat în artefacte arheologice. Armata romană a fost cea mai mare organizație internațională a antichității clasice iar Dacia a avut ocazia să se familiarizeze cu ea, în special după războaiele dacice. În cei cca 165 de ani de ocupare a Daciei s-au perindat 3 legiuni (unități militare de cca 5000 oameni), 15 alae(unități militare auxiliare de cavalerie formate din 1000 sau 500 de soldați), 47 de cohorte (unități de pedestrași de câte 1000 sau 500 de oameni) și 19 numeri (unități etnice complexe); iar pe pământurile vechilor daci au ajuns, și de cele mai multe ori au rămas, soldați din toate colțurile lumii, devenită acum lumea romană (traci, iliri, nord-africani, hispani, britani și mulți orientali).

Exponatul lunii septembrie al Muzeul Civilizației Dacice și Romane Deva, nu este ales întâmplător, septembrie fiind luna nașterii împăratului Traian (18 septembrie, Anno Domini 53). Obrăzarul stâng de coif din Colonia Dacica Sarmizegetusa (nr. inv. S 32809) a fost descoperit în primul nivel, deci cel mai timpuriu, al forului (pieței centrale a orașului antic) construit din lemn și se datează în secolul I p. Chr. Întâlnim în această perioadă o serie de modificări ale coifurilor armatei romane: o apărătoare pentru ceafă lată și aplecată spre gât,lucrată dintr-o singură bucată, apărătoare pentru zona sprâncenelor, obrăzare care puteau fi legate sub bărbie și decupaje ale calotei pentru urechi, unele având adăugate chiar protecții pentru urechi.

Lucrat din tablă de bronz bătută în tipar, obrăzarul aparținea unui coif încadrat în tipul imperialo-galic i (Weisenau). Obrăzarul are o analogie aproape similară în castrul de laAquincum, în prezent Budapesta, unde, în epoca romană, staționa legiunea II Adiutrix. Aici a fost descoperit un coif, tot de bronz datat la sfârșitul secolului I p. Chr. care are ambele obrăzare intacte, obrăzare care seamănă aproape până la identitate cu cel descoperit înColonia Dacica Sarmizegetusa. Pe baza analogiei descoperitorul consideră că obrăzarul dinColonia Dacica Sarmizegetusa trebuie să fi aparținut unui legionar. Totuși, până în prezent, nu există suficiente date care să atribuie cu certitudine acest tip de echipament doar legionarilor și nu și altor pedestrași din armata romană. Coiful la care era montat acest obrăzar sau obrăzarul în sine trebuie să fi în fost pierdut cândva după războaiele dacice, după întemeierea orașului de însuși împăratul Traian; oraș ce va deveni mai târziu ”mica Romă de la poalele Retezatului”.

Arheolog Dr. Cristina Mitar

Mic glosar de termeni și expresii

• Tăblițele de la Vindolanda – tăblițe de dimensiunile unor cărți poștale din foi subțiri de lemn de mesteacăn scrise cu cerneală pe bază de carbon care conțin scrisori personale și documente oficiale, descoperite în castrul de unitate auxiliară de la Vindolanda, în apropierea zidului lui Hadrian, Britania
• Măgarii lui Marius – muli mariani în latină – poreclă dată soldaților romani din cauza cantității de materiale pe care le purtau în spate (Caius Marius, prin seria de reforme din 107 î. Chr, dă dreptul. și cetățenilor fără proprietăți să se înroleze)

Bibliografie

C. Bishop, J.C.N Coulston – Roman military equipment from the Punic Wars to the fall of Rome, B.T. Batsford Ltd. London, 1993

Voișan – In Ulpia Traiana Sarmizegetusa entdeckte Bestandteile militärischer Ausrüstung, în Acta Musei Napocensis 34, I/1997

Cocsis – Ein Bronzehelm aus dem 1 Jh. Vom Legionslager zu Aquincum, în Budapest Régiségei XXV, 1984

K. Bowman – Life and letters on the Roman Frontier. Vindolanda and it’s people,British Museum Press, London, 1994

C.C. Petolescu – Auxilia Daciae, ed. Ars Docenti, București, 2002

Al. Diaconescu – Forurile Sarmizegetusei. O plimbare imaginară prin centrul politico-administrativ al micii Rome de la Poalele Retezatului, ed. Mega, Cluj-Napoca, 2013

Mulțumiri: Asociația Terra Dacica Aeterna pentru copia unul coif roman.

 

* * *

 

The helmet cheek-piece from Colonia Dacica Sarmizegetusa or a piece of a Marius mule’s equipment

Chrauttius to Veldeius, his brother and old messmate, very many greetings

And I ask you, brother Veldeius – I am surprised that you have written nothing back to me for such a long time – whether you have heard anything from our elders, or about …..in which unit he is; and greet him from me in my words and Virilis the veterinary doctor. Ask him whether you may send me through one of our friends the pair of shears which he promised me. And I ask you, brother Virilis, to greet from me our (?) sister Thuttena. Write back to us how Velbuteius is (2nd hand):It is my wish that you enjoy the best of fortune.Farewell. (back, 1st hand): at London. To Veldedeius, groom of the governor, from his brother Chrauttius

Letter from Chrauttius to Veldeius

(Vindolanda tablet II, 310)

It is not common to be able to record ”the voice” of the Roman soldiers, like the case ofVindolanda tablets, but when it is possible, the only remaining alternatives to reconstruct the life of the most representative social category in Dacia are the everyday items transformed by the past 2000 years into archaeological artifacts. The Roman army was the largest international organisation of the classical antiquity and Dacia had the opportunity to get acquainted with, mainly after the Dacian Wars. During about 165 years of Roman rule inDacia, moved around 3 legions (military units of cca 5000 soldiers), 15 alae (cavalry auxiliary units with a staff of 1000 or 500 soldiers), 47 cohortes (pedestrian units with a staff of 1000 or 500 footmen) and 19 numeri (ethnic military auxiliary units); hence on the lands of the old Dacians arrived, and remained, soldiers from all over the world, now turned into the Roman World (Thracians, Illyrians, North-africans, Hispani, Britanni and many orientals).

The exibit of the month September of our museum was not selected by accident – September was the birth month of Emperor Trajan (18th of September, AD 53) The left helmet cheek-piece from Colonia Dacica Sarmizegetusa (inv. no. S 32809) was discovered in the first wooden level, thus the earliest, of the forum (the central square of the city), and was dated in the Ist century AD. In this period the helmets began to feature a bowl and broad, ribbed neck-guard manufactured in one piece, a brow guard, a large hinged cheek-pieces and cut-outs on the side of the bowl for the ears some even having added ear protections.

The artifact was manufactured in bronze sheet pressed in a mold. It belonged to a helmet of Imperial-Gallic i-type (Weisenau). The cheek-piece has an almost identical analogy in the fortress of Aquincum, nowadays Budapest, where, during the Roman times, Legio II Adiutrix was garrisoned. Here was discovered an almost intact bronze helmet, dated at the end of the 1st century AD with both cheek-pieces very well preserved and almost identical with the one discovered in Colonia Dacica Sarmizegetusa. Based on this analogy, the discoverer considers that the cheek-piece from Colonia Dacica Sarmizegetusa must have belonged to a legionary. Thus, in the present stage of research there are not sufficient data to certainly assign this type of equipment to legionaries only and not to the rest of the footmen in the Roman army. The helmet on which the cheek-piece was mounted or the piece itself must have been lost sometime after the Dacian Wars, after the foudation of the city by the emperor Trajan himself; city that will later become ”the small Rome at the bottom of Retezat Mountains”.

Arhaeologist Ph.D. Cristina Mitar

Small glossary

• Vindolanda tablets– thin, post-card sized wooden leaf-tablets with carbon-based inkc, containing personal letters and official documents, discovered in the auxiliary fort at Vindolanda, near Hadrian’wall, Britania
• Mules of Marius – muli mariani in Latin – nickname of the Roman soldiers due to the amount of gear they had to carry themselves (Caius Marius allows, through a group of military reforms from 107 BC, citizens without property to enlist,)

Bibliography

C. Bishop, J.C.N Coulston – Roman military equipment from the Punic Wars to the fall of Rome, B.T. Batsford Ltd. London, 1993

Voișan – In Ulpia Traiana Sarmizegetusa entdeckte Bestandteile militärischer Ausrüstung, in Acta Musei Napocensis 34, I/1997

Cocsis – Ein Bronzehelm aus dem 1 Jh. Vom Legionslager zu Aquincum, in Budapest Régiségei XXV, 1984

K. Bowman – Life and letters on the Roman Frontier. Vindolanda and it’s people,British Museum Press, London, 1994

C.C. Petolescu – Auxilia Daciae, Ars Docenti, București, 2002

Al. Diaconescu – Forurile Sarmizegetusei. O plimbare imaginară prin centrul politico-administrativ al micii Rome de la Poalele Retezatului, Mega, Cluj-Napoca, 2013

Acknowledgment: Terra Dacica Aeterna Association for providing a copy of a Roman helmet.

 

Vă așteptăm cu drag!

Secția de Marketing și Relaţii cu Publicul