Drobeta-Turnu Severin: exponatul lunii martie 2024 la Muzeul Regiunii Porţilor de Fier – Mărțișor, Marț, Marțig, Mărțug, Mărțiguș

Potrivit celor mai vechi mențiuni de la începutul sec.al XIX – lea (Condica limbii românești a lui Iordache Golescu), mărțișorul era ”o ață împletită cu fir alb și unul roșu ce-l leagă la gâtul, la mâinile copiilor în luna martie spre pază, spre îndepărtarea de orice boală, dă dăochiat, dă fermecat”.

A fost confecționat din fire de lână, cânepă, in, mai târziu din bumbac, azi din fire de mătase sintetică. După varietatea formelor, mărțișoarele se împart în două categorii – simple, reprezentând ”funia anului” – un șnur bicolor din două fire răsucite și mărțișoare ornamentate – care au prinse pe șnurul bicolor elemente decorative: moneda (la începuturi din argint, pentru valențele terapeutice ale acestuia, din aur sau aramă, mai târziu câteva elemente ce redau imaginea omului – inima, cu o bogată încărcătură simbolică, mâna, ca simbol al creației, capete umane în formă de măști ale strămoșilor, ca genii protectoare, crucea – motiv ancestral, flori de primăvară, potcoave ”aducătoare de noroc”, ancore care ”statornicesc” pe purtător.

Cunoscut azi drept un fenomen cultural de largă cuprindere spațială, Mărțișorul reunește într-un spirit comun românii, bulgarii, macedonenii, grecii și pe sârbii și ungurii care locuiesc în apropierea spațiului românesc.

Din anul 2017 Mărțișor – Practici tradiționale asociate zilei de 1 Martie devine un alt element din România înscris de UNESCO în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității, România fiind a patra țară, alături de Republica Moldova, Bulgaria și Macedonia, care moștenește această tradiție.