Drobeta-Turnu Severin: exponatul lunii noiembrie 2023 la Muzeul Regiunii Porţilor de Fier –Zeul Pan (Faunus)

Pan este o divinitate din mitologia greacă, protectoare a naturii, a turmelor si a rodniciei. Zeul face parte din cortegiul bahic, împreună cu faunii și bacantele, divinități secundare a căror adorare este mult răspândită în Dacia sudică, regiune cunoscută prin bogăția sa pastorală și vegetală.

Obiectele de cult îl prezintă pe zeu ca fiind jumătate om si jumătate animal. Avea coarne, barbă și picioare de țap, iar trupul era acoperit de păr.

În mitologia romană, Pan era identificat cu Faunus si cu Lupercus.

Zeul este considerat inventatorul instrumentului de suflat numit syrinx (naiul modern).

Genealogia lui Pan este incertă. În majoritatea legendelor, el este fiul lui Hermes și al unei nimfe a pădurii, fie Driope, fie Penelopeia din Arcadia.

În timpul săpăturilor efectuate în perimetrul qvadriburgiumului roman de la Hinova, județul Mehedinți, a fost descoperită o placă votivă din marmură , pe care apare divinitatea. Pan este prezentat frontal, în postura de păstor, sprijinindu-se pe piciorul drept și cu piciorul stâng așezat pe grumazul unei căprioare ce-si înalță capul spre zeu, având atributele specifice acestui tip de imagini si trăsăturile sugestiv conturate : capul este acoperit de păr lung, pieptănat în șuvițe ondulate; cele doua cornițe din frunte nu deranjează cununa de păr; barba bogată si mustața stufoasă îi încadrează fața și gura mică; în mâna dreaptă, lăsată în jos, ține o pateră(farfurioară), îndreptată spre un altar; brațul stâng, și el distanțat de corp, ține un pedum (toiag), a cărui extremitate superioară este încovoiată puternic; trunchiul zeului este nud cu linii pronunțate ce marchează mușchii pectorali și abdominali; picioarele de țap sunt disproporționat de mari față de restul trupului.

Lucrarea nu excelează prin calitățile artistice, deși este destul de atent realizată.

O placă votivă, descoperită la Apulum, constituie cea mai apropiată analogie cu cea de la Hinova.

Placa provine, cu siguranță, dintr-un atelier specializat din sud și poate fi datată în perioada romană târzie (sec. al IV- lea – sec. al V-lea ).