Drobeta-Turnu Severin: Muzeul Regiunii Porţilor de Fier – Exponatul lunii iulie: PIEPTEN DIN OS

Piesa lunii
PIEPTEN DIN OS

Datare: Epoca romană, sec. al IV-lea – sec.al V-lea
Descoperire: piesa a fost descoperită în Castrul roman Hinova în anul 1979

În epoca romană, pieptenii erau confecţionaţi și din corn de cerb tăiat, fragmentele mai mari sau mai mici fiind introduse în apă clocotită sau leșie caldă pentru atenuarea durităţii. Bucăţile desprinse cu ajutorul toporului erau apoi netezite prin frecarea cu nisip ud sau pe piatră, pentru îndepărtarea urmelor de la cioplire. Urma tehnica de lucru prin lustruire, cel mai probabil cu o bucată din piele. Dinţii erau tăiaţi după prinderea în nituri a plăcii mediane între cele laterale. Apoi erau șlefuiți și subțiați.
Încă din antichitate, pieptenele era folosit nu numai pentru descurcatul, netezitul sau aranjatul părului, ci şi pentru îndepărtarea paraziților externi (păduchii).
Pe lângă utilitatea practică a pieptenului, de-a lungul timpului, i-au fost atribuite și conotații simbolistice, posibil diverse simboluri ale feminităţii: ciclicitatea, sângele sau apa curgătoare, ce era simbol al succesului și abundenţei.
Acest piepten din os este cu mâner înalt, în formă de clopot, și cu umăr drept. Cele trei rânduri de plăcuțe suprapuse, din care este executat, sunt prinse cu 13 nituri de bronz dispuse în mod regulat/decorativ. Plăcuța mediană este mai groasă în partea unde a fost prinsă între plăcile exterioare. Plăcuțele subțiri sunt ornamentate la baza lor cu câte o incizie orizontală.