Drobeta-Turnu Severin: Muzeul Regiunii Porţilor de Fier – Exponatul lunii decembrie: Icoană – Nașterea lui Iisus Hristos, empera pe lemn de tei, secolul XVIII, Biserica din Balta, județul Mehedinți

Înainte de Crăciun, preotul merge cu icoana din casă în casă, pentru a vesti Nașterea Domnului. Aceasta este o practică extrem de veche, de fapt, o vizită pe care preotul o face credincioșilor săi. Preotul poartă cu el o icoana care înfațișază scena nașterii Mântuitorului și în fiecare casă cântă troparul sărbătorii, dând credincioșilor să sărute icoana în semn de piosenie. Icoana Nașterii Domnului este una din reprezentările cel mai des întâlnite, însă, a rămas necunoscută în simbolismul ei.

Icoana Nașterii Domnului este împărțită în trei registre. Primul registru simbolizează lumea cerească, al doilea unirea dintre divin și uman, iar al treilea- umanitatea. În primul registru, sus, alături de cei doi îngeri, apare bolta cerească. O singură rază rasăre din ea și coboară spre capul fecioarei, iar la mijlocul ei, raza formează o stea. În partea de sus, în dreapta compoziției, în afara peșterii, unul dintre îngeri vestește unui păstor Nașterea Domnului. În al doilea registru, central, este reprezentată Maica Domnului, într-o hlamida purpurie, alături de pruncul Iisus, învelit în giulgiu, element care anticipează moartea Domnului de mai tarziu, primind daruri scumpe de la cei trei magi. Magii nu au aceeași vârstă. Unul este tânăr, altul matur și un altul bătrân, ceea ce ne descoperă că mesajul adus de Hristos se adresează întregii omenirii. Peștera simbolizează lumea căzută în păcat, căci locul din peștera este unul întunecat, unul lipsit de lumină. În al treilea registru, de jos, este prezentat Iosif, mai mult îndoielnic decât credincios celor descoperite. El ascultă cuvintele unui bătrân, care potrivit apocrifelor ar fi Thyrreos – personificarea diavolului. Acest bătrân îi vestește lui Iosif că o fecioară nu poate naște, că acest lucru e contrar legilor firii. Invocă drept exemplu toiagul pe care îl poartă: un toiag uscat, nu poate înmuguri. În partea dreaptă, a registrului inferior, este redată scena îmbăierii pruncului. Din mărturiile episcopului Arnulf, pelerin la Betleem în secolul al VII-lea, reiese că lângă peștera în care S-a născut Hristos, exista o cuvă de piatră, care potrivit tradiției ar fi cea în care a fost spălat Pruncul după nașterea Sa. Și în evangheliile apocrife ale lui Iacov și Matei se vorbește despre două femei, Salomeea și Zelemi, chemate de Iosif pentru a o asista la naștere pe Sfânta Fecioară.