Exponatul lunii iulie la Complexul Muzeal Arad, două spade care au aparținut unor războinici celți

Prezintă: Drd. Ioan Cristian Cireap, arheolog

Imagine și montaj: Nelu Scripciuc, artist fotograf

În cadrul proiectului „Exponatul lunii” 2022, în luna iulie prezentăm publicului două exponate din colecția de arheologie a muzeului nostru. Este vorba de două spade care au aparținut unor războinici celți, artefacte descoperite în anul 2010 în cadrul unor cercetări arheologice desfășurate în imediata vecinătate vestică a cartierului Aradul Nou. Cercetările au premers construirea autostrăzii A1, din colectivul de cercetare făcând parte arheologii Sorin Cociș și Adrian Ursuțiu.

Alături de alte obiecte (vase din lut, podoabe, accesorii de vestimentație și arme – cuțit, scut), cele două spade au compus inventarele a două morminte de războinici celți, unul dintre morminte fiind de înhumație, celălalt de incinerație. Au fost identificate alte câteva morminte, însă cu un inventar mai puțin bogat.

Text oferit de Drd. Ioan Cristian Cireap, arheolog (Complexul Muzeal Arad)

”Spadele, acum restaurate, se păstrează bine, în special lamele acestora, mânerele păstrându-se doar fragmentar. Ele au fost confecționate din fier. Ambele prezintă câte o nervură mediană a lamei, având astfel un profil lentiliform: lungimile lamelor sunt de 60, respectiv 62 de cm.

Zona în care au fost făcute descoperirile era deja cunoscută în literatura de specialitate, după ce, în anul 1967, cu ocazia săpării unui canal de irigații pentru grădinile C.A.P. Aradul Nou, au fost distruse mai multe morminte ce s-au dovedit a fi celtice. După recuperarea unora dintre piesele ieșite atunci la iveală (vase din lut, podoabe din bronz, arme din fier – cuțite de luptă, un vârf de lance și o spadă), muzeul arădean, prin arheologul Egon Dörner, a întreprins o mică săpătură. Au fost identificate alte două morminte, unul de inhumație și altul de incinerație, acesta din urmă având inventarul specific al unui mormânt de războinic celt.

Se consideră că descoperirile făcute în anii 60 ai secolului trecut (deși fără coordonate precise) și cele mai recente pot fi atribuite aceleiași necropole birituale (adică în cadrul acesteia, se practica atât înhumarea directă a defuncților, cât și incinerarea defuncților urmată de depunerea resturilor în pământ).

Descoperirile se datează, prin analogii cu alte numeroase descoperiri de acest fel, la jumătatea sec. IV î.Hr., adică în jurul anului 350 î.Hr. Necropola celtică de la Aradu Nou poate fi pusă în legătură cu descoperirile celtice de la Pecica, dar și cu cele făcute în amonte pe râul Mureș, acesta fiind una dintre rutele prin care celții au pătruns dinspre vest în Transilvania”.