Reșița: Obiectul lunii decebrie 2020 la Muzeul Banatului Montan: Lacăte de epocă romană

În colecția Muzeului Banatului Montan din Reșița se află printre multe alte artefacte de epocă romană și cinci obiecte din bronz și fier cu o funcționalitatea care nu a fost până acum pe deplin lămurită. La această situație a contribuit și faptul că pe teritoriul României astfel de artefacte au fost identificate mai rarși de multe ori în stare fragmentară, fiind deseori atribuite greșit din lipsă de bibliografie sau pur și simplu din cauza faptului că avem de-a face cu fragmente foarte mici. Astfel fragmente de lacăte, lanțuri sau cătușe au fost documentate din contexte de epocă pre-romană la Piatra Roșie și de epocă romană la Ulpia Traiana, Porolissum, Călugăreni, Potaissa, Ilișua, Bucium, Praetorium-Mehadia, Gornea, Sucidava, Capidava și Ulmetum. Aceste descoperiri provin din contexte de locuire, civile sau militare dintre cele mai variate, un lanț folosit în acest scop provine din mithreum-ul de la Ulpia Traiana, fiind datate în ansamblu între secolele II-VI, în locațiile pomenite mai sus. Între acestea se remarcă

lacătele și lanțurile asociate cu acestea, categorie în care se integrează și piesele aflate în colecția Muzeului Banatului Montan. Pentru una dintre ele, a fost stabilită parțial funcționalitatea, ea fiind deja publicată ca și lacăt.

Context de descoperire

Toate cele cinci piese au fost descoperite în cadrul cercetărilor arheologice de la fortificația de tip quadriburgium, din punctul Căunița de Jos-Gornea (jud. Caraș-Severin), în sud-vestul României (pl. 1/1,2). Siturile de epocă romană din zona satului Gornea, punctele Căunița de Jos și Căunița de Sus, au suscitat interesul cercetătorilor încă din secolul al XIX-lea. Astfel, au amintit fortificația romană de la Căunița de Jos, atât L. Böhm care cercetează și descrie zidurile de 3-4 m înălțime spălate de Dunăre în 1878, precum și F. Milleker care citează lucrarea lui Böhm. Informațiile sunt preluate de către P. Broșteanu în două articole publicate în periodicul local Foaia Diecezană din iunie-iulie 1890. Cercetările arheologice au loc pe parcursul anilor 1968-1969 fără îndoială sub amenințarea construcției noii hidrocentrale de la Porțile de Fier, iar în 1970 ruinele de la Căunița de Jos se aflau deja sub apă. Cu dimensiunile de 41,50 x 41,50 m, având patru turnuri pătrate de colț și poarta pe latura sudică, fortificația putea adăposti între 100 și 150 de soldați împreună cu familiile lor. Materialul tegular descoperit aici indică prezența legiunii LEG(io) VII CL(udia), precum și a unei formațiuni de eq(uites) saci(ttarii). În legătură cu datarea fortificației, N. Gudea propunea perioada cuprinsă între sfârșitul secolului al III-lea și secolul al V-lea. Doina Benea și mai nou Ct. Băjenaru, propun ca și datare, perioada dintre începutul secolului al IV-lea, respectiv domnia lui Constantius I, și începutul secolului al V-lea, bazându-se pe seria monetară care începe cu Constantinus al II-lea și se încheie odată cu Arcadius și pe elementele de arhitectură. Fortificația de epocă romană târzie descoperită aici, avea pe partea cealaltă a fluviului un pandant în castrul de la Novae (Cezava) și făcea parte din planul imperial de a păzi și a deschide artera Dunării prin refolosirea unor fortificații existente sau prin construirea unor fortificații tipice pentru epoca romană târzie numite quadruburgium. Despre perioada de dinainte de construirea quadriburgiumu-lui nu se știu foarte multe lucruri, însă Doina Benea presupunea că la finalul secolului al II-lea, la Gornea este stabilită o statio pentru supravegherea navigației pe Dunăre de către un detașament al legiunii a VII-a Claudia.

Despre contextul detaliat de descoperire al pieselor noastre nu știm mare lucru în afara informațiilor prezente în cele două publicații și a registrului de inventar al MBM. Pe baza acestora, suntem de părere că toate cele cinci piese au fost găsite în cadrul cercetărilor din anii 1968-1969, în interiorul fortificației din punctul Căunița de Jos- cetate.

Descriere și discuții

Două dintre aceste piese, se află expuse în vitriina alăturată.
Piesa cu nr. inv. 3655 (pl. 2/2 și 3/2) este lucrată din bronz; cu D = 4,6 cm și h = 4,2 cm. La momentul descoperirii sale, ea a fost inclusă în cadrul obiectelor de metal și publicată sub denumirea de piesă în formă de segment de cilindru, ca dovadă că la vremea respectivă funcționalitatea eia nu a fost ghicită. Astăzi știm că este vorba cu siguranță despre armătura de bronz care ar fi trebuit să învelească miezul de fier al unui lacăt.
A doua piesă este un lacăt întreg, cu nr. inv. 3687 (pl. 2/1 și 3/1), denumit de către registrul de inventar MBM ca obiect cilindric care are pe partea superioară o proeminență verticală, iar pe partea centrală o bandă circulară din tablă de bronz, având dimensiunile: D = 6,2 cm și h = 7,2 cm. Acesta a fost identificat corect abia în 2008, ca fiind un lacăt roman, placat cu benzi de bronz și orificii transversale. Pe partea superioară, proeminența observată face parte din sistemul de tije care accesau lanțul. Lângă, o gaură mare de formă pătrată se află pe locul unde probabil că se găsea gaura pentru cheie. Din mecanismul interior de fier, din păcate nu se mai poate observa mare lucru, datorită stării proaste de conservare și a unei restaurări nu tocmai fericite. Acest lacăt are dimensiuni mai mari decât precedentele.
Din punct de vedere al tipologiei, lacătele descoperite la Gornea corespund tipului de lacăt cilindric al cărui diametru este inferior lungimii, tipului 1 la Zeugma.

Concluzii

Lacătele romane reprezintă un mecanism sofisticat, cu o construcție complicată bazată pe mișcarea transmisă cu ajutorul tijelor de metal și a presiunii care pune în mișcare un arbore interior. Ele erau realizate de către un lăcătuș specializat denumit clavicarius, claustratius artifex. Un astfel de lăcătuș se poate să fi fost și Caratullio Cintusssi filio din Divodurum (Metz), Gallia Belgica, care se recomandă negotiatori artis clostrariae. De-a lungul timpului, lacătele au fost descoperite pe tot teritoriul Imperiului Roman, în contexte de locuire, civile sau militare, fiind utilizate pentru a securiza bunuri sau a lipsi de libertate anumite persoane. Tipologia lacătelor romane este una diversă și folosește pentru a departaja, forma, materialul, diametrul în raport cu înălțimea și modul de decorare. Toate cele trei piese din colecția MBM fac parte din categoria lacătelor cilindrice cu carcasă de bronz și mecanism interior de fier, având analogii descoperite la Augusta Raurica. Aici, lacătele cilindrice au fost găsite în contexte de locuire, fie în diferite insula, fie în taberna sau chiar în castrul roman și au fost datate cu precădere în secolul al III-lea, cu exemple și în secolul al IV-lea. Autorii publicării leagă toate aceste contexte de epoca romană târzie, asociindu-le cu armata prin faptul că au fost folosite pentru a securiza cătușe de mână sau de picior sau chiar armament, cu analogii în descoperiri din castrele de pe limes. Astfel de lacăte au mai fost descoperite și la Iatrus-Krivina dar și în provinciile italice în ambele locații fiind specifice antichității târzii. O altă locație cu astfel de descoperiri este și Zeugma, unde artefacte asemănătoare au fost datate în perioada cuprinsă între mijlocul sec. III și sec. IV.
Cele cinci piese descoperite în anii 60 în fortificația de epocă romană târzie de la Gornea, trebuie puse în legătură cu prezența aici a armatei, ele serviind mai mult ca sigur la securizarea unor elemente valoroase cum ar fi cuferele cu arme sau bani, ori chiar pentru a imobiliza persoane, caz în care ar fi trebuit ca pe lângă lanț să aibă și cătușe. Din păcate, la Gornea nu au fost găsite cătușe, însă au fost găsite chei care puteau să fie folosite la astfel de lacăte-artefacte care deja au fost publicate.

http://www.muzeulbanatuluimontan.ro/index.php/home-o-ro/106-ro/home/obiectul-lunii/416-obiectul-lunii-decembrie-2020-la-muzeul-banatului-montan

ROMAN PADLOCKS FROM THE COLLECTIONS OF THE HIGHLAND BANAT MUSEUM FROM REȘIȚA

In the collections of the Banat Highland Museum from Reșița, among other artifacts dated in the roman period we have also five objects whose functionality has not yet been fully clarified. So, in this article we would like to present and discuss three fragmentary roman padlocks and two fragmentary chains belonging also to a padlock. They have all been found in the roman quadriburgium from Gornea-Căunița de Jos and dated in the IVth century AD.

Been discovered in the late roman fortifications, all five of them are linked with the military activity and we can presume that they have been used for securing money, equipment or even to restraint someone.

BIBIOGRAFIE

Alicu et alii 1994,
D. Alicu, S. Cocis, C. Ilies, A. Soroceanu, Small finds from Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Cluj-Napoca, 1994.
Bassi 1996
C. Bassi, Catalogo e osservazioni di carattere tipo-cronologico, în Oltre la Porta, serrature, chiavi e forzieri dalla preistoria all’eta moderna nelle Alpi orientali, Trente, 1996, 84-93.
Bărbulescu 1994
M. Bărbulescum, Potaissa: Studiu Monografic, Turda, 1994.
Băjenaru 2010
Ct. Băjenaru, Minor fortifications in the Balkan-Danubian area from Diocletian to Justinian, Cluj-Napoca, 2010.

Benea 1996
D. Benea, Dacia sud-vestică în secolele III-IV, Timișoara, 1996.
Benea 2016
D. Benea, Istoria Banatului. Antichitatea, București, 2016.
Bozu 2008
O. Bozu, Catalogul pieselor romane și daco-romane din colecția Muzeului Banatului Montan, Reșița, 2008.
Böhm 1880
L. Böhm, Alterthümer längst der Donau, în Archäologisch-epigraphische Mitteilungen aus Österreich-Ungarn, 1880, 4, 174-184.
Broșteanu 1890
P. Broșteanu, Antichitățile de lângă Dunăre de la Panciova pănă la Rușava, în Foaia Diecezană, 24, 1890, 1-3.
Broșteanu 1890a
P. Broșteanu, Antichitățile de lângă Dunăre de la Panciova pănă la Rușava, în Foaia Diecezană, 25, 1890, 1-2.
Cavada 1996
E. Cavada, Chiavi e complementi di chiusura di eta romana e altomedievale : contesti di rinvenimento e cronologia di alcuni esemplri trentini, în Oltre la Porta, serrature, chiavi e forzieri dalla preistoria all’eta moderna nelle Alpi orientali, Trente, 1996, 94-103.
Ciurletti 1996
G. Ciurletti, La chiave in eta romana, în Oltre la Porta, serrature, chiavi e forzieri dalla preistoria all’eta moderna nelle Alpi orientali, Trente, 1996, 67-83.
Covacef, Dobrinescu 1999
Z. Covacef, C. Dobrinescu, Mecanisme de închidere descoperite în sectorul de est al cetății Capidava, jud. Constanța, Pontica, 32, 1999, 273-283.
Dieudonné- Glad, Feugère, Önal 2013
N. Dieudonné- Glad, M. Feugère, M. Önal, Zeugma. V. Les objects, Lyon, 2013.
Furger, Hürbin, Falchi 1990,
A. R. Furger, W. Hürbin, S. Falchi, Eiserne Vorhängeschlösser aus Augusta Raurica, Untersuchungen zu ihren Aufbau und ein Rekonstruktionversuch, în Jahresberichte aus Augs und Kaiseraugs, 11, 1990, 153-170.
Gomolka Fuchs 1985,
G. Gomolka-Fuchs, Die Kleinfunde vom 4. bis 6. Jh. aus Iatrus, în Iatrus-Krivina, Spätantike Befestigung und frühmittelalterliche Siedlung an der unteren Donau II, Schriften zur Geschichte und Kultur der Antike, 17, Berlin, 1985, 149-190.
Gudea 1977,
N. Gudea, Gornea. Așezări din epocă romană și romană târzie, Reșița, 1977.
Hamat 2018
A.C. Hamat, Lacate romane din colecția Muzeului Banatului Montan Reșița, în Banatica, 28, 243-253.
Macrea et alii 1993
M. Macrea, N. Gudea, I. Moţu, Praetorium. Castrul şi aşezarea romană de la Mehadia, Bucureşti, 1993.
Milleker 1897
F. Milleker, Délmagyarország régiségleletei a honfoglalás előtti időkből, I–II, Temesvár, 1897–1906
Mustață, Nyulas 2018
S. Mustață, D. Nyulas, A new iron shackle from the military fort at Călugăreni (Mureș County, Romania), lucrare în curs de apariție în Representations, signs and symbols. Proceedings of the symposium on life and daily life, Cluj-Napoca, 2018, 1-7.
Sîrbu et alii, 2005
V. Sîrbu, N. Cerişer, V. Romulus, Un depozit de piese dacice din fier de la Piatra Roşie (sat Luncani, com. Boşorod, judeţul Hunedoara) – A Deposit of Dacian Iron Objects in Piatra Roşie (Luncani village, Boşorod commune, Hunedoara County), în Bibliotheca Septemcastrensis, 15, Sibiu, 2005.
Szabó 2014,
Cs. Szabó, Notes on the Mithraic small finds from Sarmizegetusa, în Ziridava, 28, 2014, 135–147.
Tamba 2008
D. Tamba, Porolissum. Aşezarea civilă (vicus militaris) a castrului mare. Un complex arheologic daco-roman la marginea de nord a Imperiului
Roman IV, Cluj-Napoca, 2008.
Tudor 1948
D. Tudor, Sucidava III, în Dacia, 11-12, 1945-1947, Bucureşti, 1948, 145-208.
Uzum et alii 1973
I. Uzum, Gh. Lazarovici, I. Dragomir, Descoperiri arheologice în hotarul satelor Gornea și Sichevița, în Banatica, 2, 1973, 403-416.