Sinaia: Obiectul lunii aprilie 2023 la Muzeul Național Peleș – Ordinul „Coroana României”

Ordinul „Coroana României”

Atelier Joseph Resch Fils, București

Argint, aurit; email

1881

În anul 1881, cu ocazia proclamării regatului, regele Carol I instituie, prin Decretul regal nr. 1244, ordinul „Coroana României”. Menit a-i recompensa pe cei ce aduceau servicii deosebite țării, ordinul a fost clasat în cinci grade: Cavaler, cu număr nelimitat de membri, Ofițer – 1500 de membri, Comandor – 300 de membri, Mare Ofițer – 300 de membri, Mare Cruce – 150 de membri.

Conform Regulamentului, Titlul II, „dat în Castelul Peleș, la 10 Octomvrie 1906”, și contra-semnat de General de divizie I. Lahovari – Ministrul Afacerilor Străine, însemnul ordinului „Coroana României este o cruce cu brațele egale; fiecare braț este de smalț roșu, având împrejur o dungă de smalț alb; între brațe cifrul Majestății Sale Regelui. În mijlocul crucii, pe fiecare parte se află un medalion în smalț roșu, cu un cerc de smalț alb împrejurul medalionului. Pe smalțul roșu, în față, se află Coroana Regală, de oțel (făurită din metalul unuia dintre tunurile luate ca trofee de la inamic, în bătălia de la Plevna din 28 Noemvrie 1877); în partea superioară a cercului de smalț alb – deviza «Prin Noi înșine», iar în partea inferioară, data proclamării regatului «14 Martie 1881». Reversul medalionului prezintă, în partea mediană, pe smalțul roșu, în linie orizontală, data încoronării «10 Mai», iar de jur-împrejur, pe cercul de smalț alb, anii urcării pe tron, ai proclamării Independenței și respectiv a Regatului : «1866-1877-1881»”.

Panglica este lucrată din rips moarat albastru, cu două benzi marginale gri.

Placa ordinului este de formă radială – stea în 8 colțuri. Steaua poartă o cruce malteză, emailată roșu, cu chenar alb, cu cifrul regelui Carol I între brațele crucii. Central, medalion emailat roșu, decorat cu coroana regală și inel emailat alb, cu legenda: „PRIN NOI ÎNȘINE 14 MARTIE 1881”. Pe reversul plăcii se află gravată marca autorului, „JOSEPH RESCH FILS BUCAREST”.

Ulterior, prin Decretul regal nr. 2968 din anul 1916, este introdus și modelul de război.

Anul 1932 aduce modificări aspectului ordinului, în condițiile în care coroana regală aflată în medalionul central este înlocuită cu cifrul regelui Carol I, fiind poziționată între brațele crucii, în locul cifrului regelui Carol I, iar panglica este îmbogățită cu o nouă bandă argintie pe mijloc. În anul 1938, ordinul își schimbă din nou înfățișarea, primind însemne diferite pentru modelul destinat militarilor pe timp de pace, urmat, câteva luni mai târziu, de modelul de război, la care se adaugă 2 spade încrucișate între brațele crucii. Pentru servicii remarcabile aduse statului pe câmpul de luptă, însemnele ordinului se acordau însoțite de panglica medaliei „Virtutea Militară”, panglică roșie cu dungi marginale albastre: „În scop de a se accentua încă mai mult însemnătatea faptelor de arme săvârșite pe însuș câmpul de luptă, hotărâm ca decorațiunile «Steaua României» și «Coroana României» în gradul de Cavaler, Ofițer și Comandor, obținute pentru astfel de fapte să fie purtate cu panglica Medaliei «Virtutea Militară» (adăugire semnată de regele Ferdinand, la Iași, la 9 aprilie 1918).

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, primele trei grade ale ordinului erau însoțite și de o frunză de stejar atașată pe panglică, preluând modelul ordinului de război german „Crucea de Fier”. Theodor Rosetti, Dimitrie A. Sturdza sau arhitectul Karel Liman se numără printre personalitățile marcante ale epocii decorate cu această distincție.

După anul 1947, ordinul și purtarea acestuia sunt interzise. Regele Mihai I îl reînființează ca ordin dinastic (de familie) la 30 decembrie 2011. Conform „Statutului Ordinului Coroana României”, elaborat de Casa Regală a României, „el va recompensa meritele cetățenilor români și străini care aduc un aport substanțial la dezvoltarea și consolidarea României, prin acțiuni publice sau prin excelență în profesie, pentru fapte puse în slujba Statului și a Națiunii”.

Mihaela Dan, muzeograf

Fotografii: Udvardi Arpad