Sinaia: OBIECTUL LUNII AUGUST 2022 la Muzeul Național Peleș – ACOPERĂMÂNT PENTRU POTIR, Autor: regina Elisabeta, 1909

ACOPERĂMÂNT PENTRU POTIR

Autor: regina Elisabeta, 1909

Dantelă frivolité, mătase albă, fir de argint, perle

Colecția de broderii a Muzeului Național Peleș cuprinde piese realizate din materiale textile variate, lucrate cu acul, croșeta ori suveica, însă cele mai valoroase lucrări sunt creațiile proprii ale reginei Elisabeta a României.

Tattingul sau arta dantelei cu suveica a fost domeniul în care regina Elisabeta a excelat. Șederea sa prelungită în străinătate, între anii 1891-1894, a constituit una dintre cele mai prolifice perioade de creativitate artistică. Pe măsură ce activitatea sa literară era în declin, Carmen Sylva își ocupa timpul brodând, după cum mărturisea în epistolele adresate regelui Carol I: ,,Cum nu pot face altceva, nici scrie, nici picta, iar lectura începe să-mi obosească ochii, fac lucru de mână până mă dor brațele”. Broderiile realizate de suverană, cu fir de bumbac, mătase, fir de aur sau argint, cu paiete ori mărgăritare, lucrate în diferite combinații, erau dăruite rudelor apropiate, persoanelor din anturaj sau lăcașurilor de cult din Germania și România. Bisericile și mânăstirile românești, au primit de-a lungul timpului din partea reginei Elisabeta numeroase obiecte, realizate cu mult talent de suverana României sau în colaborare cu doamnele sale de onoare, printre cele mai cunoscute piese regăsindu-se Evanghelia scrisă și pictată de Carmen Sylva între anii 1886-1892, oferită Mânăstirii Curtea de Argeș, acoperăminte pentru darurile sfinte, broderii cu subiecte religioase etc.

Acoperământul pentru potir, brodat cu suveica, cu fir de mătase în două nuanțe, și perle, prevăzut la colțuri cu patru ciucuri cu capete din fir de argint, aflat în patrimoniul Muzeului Național Peleș, reprezintă o creație unică a reginei Elisabeta. Broderia făcea parte dintre piesele sale preferate, imaginea acesteia fiind publicată în volumul ,,The Art of Tatting”, apărut la Londra, în anul 1910, editat de o bună amică a suveranei, soție de diplomat, Lady Katharin Hoare. Ilustrația piesei, etalată pe un potir din cristal, este însoțită de o scurtă descriere, realizată de însăși regina României, care dezvăluie detalii greu de identificat pentru privitor: ,,Acoperământ de potir din mătase albă cu perle rare. Firul de mătase este tras prin fiecare perlă împreună cu un fir de păr, apoi inserat în lucrare, nu aplicat mai târziu”.

Această lucrare minuțioasă, care a necesitat timp, dăruire, măiestrie și inventivitate, apare în mai multe fotografii din colecția Muzeului Național Peleș, fiind surprinsă în mai multe etape ale realizării sale. În anul 1909, regina Elisabeta a dorit să fie portretizată alături de această piesă extrem de valoroasă atât prin prețiozitatea materialului, cât și prin simbolistică, de către Franz Mandy, fotograf al Curții regale a României.

Alexandru Tzigara-Samurcaș, apropiat al Familiei regale a României, profesor, fondator al Muzeului Național (nucleul actualului Muzeu Național al Țăranului Român), ne dezvăluie în lucrarea sa „Lupta vieții unui octogenar”, că acest acoperământ pentru potir a fost realizat de suverană pentru aniversarea a 70 de ani ai regelui Carol I: ,,O admirabilă lucrare în acest gen [frivolitate] este aceea oferită Regelui la împlinirea a 70 de ani și expusă în tezaurul Castelului Peleș. Ea constă dintr-un acoperământ cu mărgăritare, lucrat de Regină pentru potirul de cleștar pe care sunt gravate următoarele Ei versuri:

POTIRUL VIEȚII

Potirul, potirul era de cleştar,

Şi tu l-ai sorbit, suflet mare,

Schimbând picăturile-i pline de-amar,

În rouă de mărgăritare.

În vălul acesta țesutu-le-am eu

Pe toate cu grijă, de teamă

Să nu pierd vreunul, căci chiar Dumnezeu

Din cer mi le dete pe seamă.

Ard picurii vieții atâta de clari,

Ca pietrele rari scânteiază,

Dar picurii, cât au fost ei de amari

N-o spune voioasa lor rază”.

Tot Tzigara-Samurcaș ne informează că ,,acest potir de cleștar, care simbolizează partea de suferințe nemărturisite ale Suveranului, alcătuiește centrul micului muzeu de amintiri personale din Castelul Peleș”. Chiar dacă potirul din cristal, despre care vorbește Samurcaș, nu se regăsește în colecțiile Muzeului Național Peleș, fiind, cel mai probabil, preluat de unul dintre muzeele care au luat naștere în perioada post-monarhică a României, plasticitatea versurilor relevă talentul incontestabil al reginei Elisabeta, care-și semna opera literară cu pseudonimul Carmen Sylva.

Acoperământul pentru potir realizat de regina Elisabeta face parte dintre bunurile culturale cu valoare excepțională aflate în colecțiile Muzeului Național Peleș.

Corina Dumitrache,

Muzeograf