Sinaia: Obiectul lunii iulie 2021 la Muzeul Național “George Enescu” (Casa Memorială “George Enescu” – Vila Luminiș) – ICOANĂ: SF. MITROFAN

Casa memorială George Enescu din Sinaia păstrează o serie de obiecte care au aparținut muzicianului, printre care, și o întreagă colecție de icoane care se află într-o cameră cu o semnificație aparte și cea mai reprezentativă, salonul de muzică al său care i-a servit atât pentru compoziție cât și pentru recitalurile oferite apropiaților familiei.

Pictată pe lemn, icoana datează din secolul al XIX –lea, și este realizată în atelierele din Muntenia.

Îl reprezintă pe „Sf episcop Mitrofan”, pe un fond în nuanță de siena închis, în mantie arhierească, cu tonuri de ultramarin având o carte în ton de alb și roșu.

Icoana are sub latura de sus un text scris cu alfabetul chirilic.

Și dacă amintim aici de icoanele din vila Luminiș, peste care patina timpului a cam trecut… amintim, așa cum am mai făcut-o și într-o prezentare anterioară, de ascendenții lui George Enescu, care erau apropiați de religie, de bunicul, de străbunicul – preoți și care au lăsat o oarecare amprentă religioasă în familie.

Prin urmare, străbunicul compozitorului, pe linie paternă, Enea Galin, unul dintre cei mai vestiți cântareți de strană.

După obiceiul timpului, în dorința de a înlătura orice confuzii asupra obârșiei sale cu aceea a iscusiților cântăreți greci ce țineau stranele noastre acum mai bine de un veac, și-a schimbat numele din „Enea” în „Enescu” (Pr. N.Hodoroabă George Enescu-„Contribuțiuni la cunoașterea vieții sale, Tip Viața Românească”).

Bunicul său, Gheorghe Enescu a urmat școala catehetică de la Botoșani, fiind hirotonit diacon. Prin vocea lui pătrunzătoare de tenor, în 1861 a devenit parohul bisericii din Zvoriștea, unde avea să păstorească vreme de 37 de ani.

Și tatăl genialului nostru muzician, Costache Enescu s-a făcut însă remarcat încă din copilărie fiind îndrumat de părinți spre seminarul Veniamin Costache de la Socola, în speranța preoției.

Nu a urmat mai mult de 4 clase seminariale, fiindcă îmbolnăvindu-se, tatăl său l-a retras. De fapt preoția nu l-a atras și de aici tradiția carierei bisericești se întrerupe, intrând în învățământul primar ca suplinitor iar mai târziu devenind arendaș de pământuri. Și…iată că, așa era cunoscut micul Enescu în sat, ca fiul arendașului de la Liveni.

Însă, mama compozitorului, Maria Cosmovici, născută la Mihăileni, era fiica preotului Ioan Cosmovici și astfel, în familie se reia firul tradiției de mediu bisericesc.

„Pământul și religia au fost cele două divinități ale copilăriei mele. Le-am rămas credincios, într-un anumit fel. Și dacă sentimentele mele religioase s-au schimbat cu timpul, am păstrat totuși cucernicie față de religie….”(Amintirile lui George Enescu- Bernard Gavoty”)

Text: Doina-Mihaela Purcaru, muzeograf