Sinaia: Obiectul lunii iunie 2023 la Muzeul Național Peleș – ,,Fetiţă în peisaj” NICOLAE GRANT

NICOLAE GRANT

(1868, Bucureşti – 1950, Câmpulung Muscel)

,,Fetiţă în peisaj”

Ulei pe pânză, cca 1910

Semnat în colţul stânga jos cu negru: ,,N. Grant”

Pictor, desenator şi acuarelist, Nicolae Grant se naşte în Palatul Belvedere din capitală, într-o familie ilustră: tatăl său, Effingham Grant era agent consular britanic, iar mama sa, Zoe Racoviţă, fiica lui Alexandru Racoviţă şi a Anei, nepoata lui Dinicu Golescu. Mătuşa sa după tată, Maria, devine soţia lui C.A. Rosetti (1816-1885). Primeşte o educaţie artistică solidă, care debutează timpuriu, cu lecţii particulare de şevalet. Se înscrie la Şcoala Naţională de Belle Arte din Bucureşti, la clasa profesorilor Theodor Aman (1831-1891) şi Gheorghe Tattarescu (1818-1894), unde deprinde principiile de bază ale tradiţiei academiste. În anul 1895, este admis la Académes des Beaux-Arts şi Ėcole des Arts Décoratifs, din Paris. Deşi aprofundează academismul sub îndrumarea pictorului şi sculptorului francez Jean-Léon Gérôme (1824-9104), impactul cu capitala avangardei europene îi deschide gustul pentru impresionism. Expune pentru prima dată la Salonul oficial, la vârsta de optsprezece ani şi se bucură de atenţia criticii de artă. Nicolae Grant întreprinde ample călătorii de studiu în Bretagne, la Pont-Aven şi Fontainebleau, în compania lui Theodor Pallady (1871-9156), de care îl leagă o strânsă prietenie.

După revenirea în ţară, se numără printre fondatorii Societăţii ,,Tinerimea Artistică” şi este remarcat de către Nicolae Grigorescu (1838-1907), care îi promovează lucrările. În anul 1898, debutează cu prima din cele patruzeci de expoziţii personale, iar în anul 1910 se stabileşte la Câmpulung Muscel, unde amenajează un adevărat muzeu de artă, devastat în timpul ocupaţiei Marelui Război. În vara anului 1927, este solicitat de către Casa Regală să realizeze o serie de interioare ale Castelului Bran. În anul 1935, familia se mută din nou, în apropierea Goleştiului.

Îndrăgostit de natură, artistul lasă posterităţii o colecţie valoroasă de tablouri, în special, peisaje, care se disting datorită afinităţii sale spre universul lumii rurale, în general. Pânza se remarcă datorită cromaticii calde, dominate de tonuri de galben, care definesc compoziţia de factură impresionistă. Artistul realizează un peisaj en plein-air cu tuşe scurte şi vibrante, pe care le utilizează cu precădere în acuarelele sale. Fetiţa din partea dreaptă a pânzei, pare contopită în intensitatea luminoasă a peisajului.

Dr. Macrina OPROIU

Șef secție ECPDC