Sinaia: Obiectul lunii martie 2020 la Muzeul Național “George Enescu” (Casa Memorială “George Enescu” – Vila Luminiș) – Scara în spirală

Obiectul lunii martie 2020: Scara în spirală

Scara în spirală confecționată din lemn de stejar, cu o deosebită arhitectură este poziționată în prelungirea salonului de muzică, și face legătura cu mansarda casei.

Desigur, ne putem imagina vremurile de odinioară, când, maestrul Enescu se retrăgea , neobservat, pe această scară, ajungând la mansardă, unde compunea.

Mai poposea, însă, în turnulețul luminos”Belvedere” pentru a admira frumoasa panoramă a munților Bucegi, despre care mărturisea că l-a inspirat deseori în creația sa…

…Dar nu numai munții l-au inspirat…a iubit natura, în general, natură pe care o va evoca în mare parte din lucrările sale de mai târziu…

Acolo, la mansardă, în cele două camere de lucru, compozitorul Enescu a găsit liniștea propice creației.
Și dacă în prima cameră se așeza mai întâi la masa de lucru…în cea de-a doua, la pianina sa, marca Schiedmayer, inspirația genialului muzician, prindea viață.

Complexa personalitate a lui George Enescu s-a afirmat la Sinaia mai ales în ipostaza de compozitor.

Anul 1901 este marcat de apariția unei lucrări care a devenit cea mai populară compoziție a lui George Enescu în lumea întreagă: „Rapsodia română nr.1” în la major, urmată în 1902 de”Rapsodia nr.2” în re minor, care aveau să-i aducăîn scurt timp celebritatea, inspirate din folclorul românesc…nemuritoarele rapsodii…!!!

Tot aici, în 1911, Enescu compune un ”Cvartet pentru pian, vioară, violăși violoncel”, pe care l-au cântatformații celebre de muzică de cameră din Franța, Germania etc…
Doar într-o lunăși câteva zile, după ce fusese începută la Tescani(casa părintească a soției), a luat naștereîn vara anului 1924, ”Sonata prntru pian nr.1 în fa diez minor”, în care compozitorul și-a afirmat din nou legăturile sale cu spiritul folclorului.

Însă, creația lui Enescu se îmbogățește cu marea operă a vieții sale,”Oedipe”, finalizată în 1931 la Tescani, o parte a operei compusă la Sinaia, în vila”Luminiș”, dedicată soției, Mariei Cantacuzino-Enescu, născută Rosetti-Tescanu.

Ca un artist să poată fi el însuși, ferindu-se de tot ce i-ar putea lipsi opera de viața ei proprie – ceea ce Enescu a urmărit cu multă consecvență – este necesar un refugiu, un „cuib ce retragere”, pe care Enescu l-a găsit în vila „Luminiș” de la Sinaia, clădită din ceea ce îi prisosise activitatea concertistică și tantiemele lucrărilor sale.