#stamacasa: expoziția lunii aprilie la Muzeul Județean ,,Ștefan cel Mare” Vaslui – lampa de peșteră folosită de Emil Racoviță în expedițiile sale.

LAMPĂ DE PEȘTERĂ (SPEOLOG) – secolul XIX

Exponatul lunii aprilie 2020 este lampa de peșteră folosită de Emil Racoviță în expedițiile sale.

Lampa este din metal de culoare verde, cu decorațiuni dantelate. Pentru a putea fi ținută cu ușurință, este prevăzută cu două mânere metalice, mobile, situate în partea din spate. Lumina era difuzată printr-un gemuleț din sticlă, protejat cu o plăcuță metalică.

Emil Racoviţă, unul dintre cei mai renumiţi biologi ai României și un mare savant, explorator şi speolog, s-a născut la Iaşi, la 15 noiembrie 1868. A urmat dorinţa tatălui său și a studiat la Facultatea de Drept din Paris, dar, în aceeaşi perioadă, a participat şi la cursurile Școlii de Antropologie. După absolvirea Dreptului, s-a înscris la Facultatea de Științe a Universității Sorbona din Paris. În 1891, după absolvire, a lucrat la laboratoarele Arago, în cadrul stațiunii de biologie marină de la Banyuls-sur-Mer.

În anul 1897, el primeşte sprijin şi recomandări pentru a participa, ca naturalist, în cadrul expediției antarctice belgiene, desfăşurate la bordul navei „Belgica”, condusă de Adrien de Gerlache, între anii 1897-1899. După revenirea din expediţia arctică, în anul 1900, a fost ales director adjunct al Laboratorului Oceanologic „Arago” din Banyuls-sur-Mer (Franța).

În 1904, vizitează Insula Mallorca, unde descoperă, în peștera Cueva del Drach, o nouă specie de crustacee, acela fiind momentul în care – fascinat de acest domeniu – Racoviţă renunţă la cercetarea oceanografică, dedicându-se exclusiv ecosistemelor subterane. În anul 1905, în compania lui René Jeannel, un tânăr și întreprinzător medic licențiat și în științe naturale, Emil Racoviță pornește în explorarea peșterilor de pe cei doi versanți ai Munților Pirinei, iar cercetarea avea să se materializeze în celebrul „Eseu asupra problemelor biospeologice“ („Essai sur les problemes biospeologiques”), prima lucrare importantă dedicată biospeologiei din întreaga lume, apărută în anul 1907. Publicarea Eseului și cercetările asidue şi sistematice au precedat fondarea Institutului de Speologie, deschizând totodată calea unei „întreprinderi” pe care Racoviță a numit-o Biospeologica.

În anul 1919 Emil Racoviţă accepta invitaţia Consiliului Dirigent al Transilvaniei de a organiza Catedra de Zoologie la Cluj, cu condiţia înfiinţării unui Institut de Speologie. Astfel, la 26 aprilie 1920 a fost promulgată – de către Regele Ferdinand I – Legea privitoare la crearea Institutului de Speologie la Universitatea din Cluj, primul de acest gen din lume.

Între 1929-1930, Emil Racoviţă a fost ales Președinte al Academiei Române, membru al mai multor asociații științifice, iar comunitatea științifică internațională i-a oferit un număr impresionant de distincții și funcții onorifice. În acest sens, e important de menționat faptul că Societatea Zoologică a Franţei şi Societatea de Speologie din Paris l-au ales preşedinte de onoare.

Emil Racoviță încetează din viață la vârsta de 79 de ani, la 17 noiembrie 1947, la Cluj-Napoca.