Vaslui: expoziția lunii octombrie 2022 la Muzeul Județean ,,Ștefan cel Mare” – UNIFORMA DE PIONIER

UNIFORMA DE PIONIER

Având în vedere că ne aflăm la început de an școlar, în cadrul proiectului „Exponatul lunii”, Muzeul Judeţean „Ștefan cel Mare” Vaslui vă propune pentru luna octombrie uniforma de pionier purtată în perioada comunistă de elevii aparținând Organizației Pionierilor din Republica Socialistă România.

La sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial în România a fost înființată Organizația Pionierilor. Constituirea primelor detașamente de pionieri a avut loc într-un cadru festiv la data de 30 aprilie 1949. Atunci au fost prezenți 500 de copii îmbrăcați în bluze albe, au depus Legământul pionieresc și pentru prima dată au primit cravatele roșii, semnul distinctiv al pionierului. Astfel își începea existența Organizația Pionierilor. Între anii 1949 – 1966 organizația s-a subordonat Uniunii Tineretului Comunist.

La plenara din aprilie 1966 Comitetul Central al Partidului Comunist Român a adoptat hotărârea privind îmbunătățirea activității Organizației Pionierilor și s-a decis ca aceasta să aibă organe de conducere proprii, și anume consilii pionierești la diferite nivele, având în frunte Consiliul Național al Organizației. În luna noiembrie a aceluiași an a avut loc prima conferință națională a Organizației Pionierilor la care au fost adoptate principalele documente statutare: Statutul unităţilor şi detaşamentelor de pionieri din Republica Socialistă România şi Regulamentul Consiliilor Organizaţiei Pionierilor din Republica Socialistă România.

În anul 1984, la aniversarea a 35 de ani de la înființarea organizației, aceasta număra nu mai puțin de 2.695.000 de membri.

Scopul organizației pionierești era unul vădit politic: să imprime din fragedă copilărie dragoste pentru partidul unic, Partidul Comunist Român, și pentru conducătorul acestuia, Nicolae Ceaușescu.

Partidul Comunist Român punea accentul pe educarea tinerilor în spirit comunist încă de la vârsta cea mai fragedă. Astfel, această organizație era precedată de apartenența la organizația „Șoimii Patriei” și succedată de apartenența la „Uniunea Tineretului Comunist”.

Nu doar în România a existat acest tip de organizație, cea mai veche organizație de pionieri, „Tinerii pionieri Spartacus”, datează din anul 1922 și s-a constituit în Uniunea Sovietică, în anul 1924 schimbându-și denumirea în Organizaţia de pionieri V. I. Lenin .

Și alte țări au avut organizații similare, cum ar fi: Republica Democrată Germană (Micii Pionieri), China (Micii Ostaşi Roşii), Bulgaria (Septembriştii), și alții.

Anterior anului 1966, din organizaţie făceau parte copii cu vârste cuprinse între 9 şi 14 ani, iar după 1966 vârsta la care copiii erau primiţi în rândurile pionierilor a fost coborâtă la 7 ani, adresându-se şcolarilor din clasele II–VIII. Intrarea în această organizație era condiționată de obținerea de rezultate bune și foarte bune la învățătură, însă mai devreme sau mai târziu toți elevii ajungeau să facă parte din ea.

Astfel, într-un cadru festiv, ceremonios, de multe ori în diverse locuri cu însemnătate istorică (Podul Înalt – Vaslui, Câmpia Libertății – Alba Iulia, etc.), fiecare elev ce urma să fie primit în organizație primea cravata de pionier și rostea un angajament cu mâna pe tricolor („Eu, … (numele şi prenumele), intrând în rândurile Organizaţiei Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învăţ bine, să fiu harnic şi disciplinat, să cinstesc cravata roşie cu tricolor”) și un legământ („Voi învăţa şi voi munci pentru a deveni fiu de nădejde al patriei mele – Republica Socialistă România; voi fi credincios poporului şi Partidului Comunist Român; voi respecta neabătut îndatoririle pioniereşti”).

Pionierii purtau o uniforma reglementată prin Regulamentul privind descrierea şi portul uniformei de către comandanţii de pionieri şi activiştii Organizaţiei Pionierilor din Republica Socialistă România din 18.06.1970. De-a lungul timpului uniforma a suferit unele modificări sub aspectul croiului, dar și-a păstrat componentele: bluză albă, bască albă sau bleumarin, pantaloni bleumarin pentru băieți și fustă bleumarin plisată în plii de 2-3 cm pentru fete, pantofi potriviți uniformei. Fetele purtau ciorapi albi. La gât purtau cravată roșie cu tricolor prinsă cu un inel, iar în talie aveau o centură de culoare bej pe a cărei cataramă se regăsea stema ţării. Pe timp răcoros purtau un sacou bleumarin.

Bereta avea în partea din față, pe axul central, insigna de pionier reprezentând stema Republicii Socialiste România. Aceasta se purta pe partea dreaptă, cu semnul distinctiv în dreptul axului feței.

Bluza albă avea două buzunare prevăzute cu clape ce se închid cu câte un nasture, iar pe umeri doi epoleți pe care se purtau trese albastre și galbene (în funcție de ciclul primar sau gimnazial) acordate pentru rezultate bune la învățătură, participarea la olimpiade și concursuri școlare. Tot de acești epoleți, pe partea stângă, erau agățate șnururile de grad care se prindeau în nasturele buzunarului.

Organizația era structurată pe grupe, detașamente și unități. Un detașament care reprezenta o clasă de elevi era format din trei grupe de pionieri, iar toate detașamentele dintr-o școală formau o unitate de pionieri. Cei mai buni pionieri la învățătură și disciplină erau făcuți comandanți și primeau diverse șnururi în funcție de gradul pe care îl aveau: comandantul de grupă purta șnur roșu, comandantul de detașament șnur galben, iar comandantul de unitate avea șnur albastru. Șnurul alb era destinat comandanților instructori pe unitate. Mai exista și gradul de locțiitor de comandant de unitate care purta șnur bleu.

Tot pe partea stângă a bluzei, pe epoletul buzunarului sau deasupra acestuia erau purtate diverse insigne sau distinții care erau primite individual pentru participarea la activități, concursuri, merite deosebite la învățătură: „Pionier de frunte”, „Meritul pionieresc”, „Pionier sportiv”, „Patrula de circulație”, și multe altele.

Uniforma de pionier trebuia purtată în timpul activităților pionierești, ceremonii festive, precum și în diverse tabere de vară, cum era binecunoscuta Tabăra de Copii de la Năvodari.

Aproape în toate reşedinţele de judeţ şi oraşele mari s-au constituit case ale pionierilor, la București fiind înființat Palatul Pionierilor. Acestea erau locurile în care se desfăşurau ceremoniile de primire în rândurile organizaţiei, dar şi alte evenimente festive, precum și diverse cercuri pionierești.

Organizația avea și o revistă proprie, revista „Cutezătorii”, o publicație săptămânală în paginile căreia pionierii puteau citi știri despre diverse activități pionierești din țară, dar și reportaje, articole, benzi desenate, jocuri. Totodată, avea editat și un „Ghid al Pionierului”, o publicație amplă în care erau prezentate în detaliu informații de la modul de constituire a organizației, drepturile, îndatoririle și obligațiile pionierului, informații despre competiții școlare, tabere, până la sfaturi de petrecere a timpului liber, de grădinărit, de igienă personală, cântece și jocuri de perspicacitate.

Anul 1989 a marcat aniversarea a 40 de ani de la crearea Organizaţiei Pionierilor. A fost anul în care comuniştii au dorit intensificarea activităţii „de educare şi formare a copiilor în spiritul valorilor şi normelor moral-politice specifice omului nou al societăţii socialiste”, dorință care nu s-a mai materializat, căderea comunismului ducând și la desființarea Organizației Pionierilor.