Reșița: Obiectul lunii FEBRUARIE 2022 la Muzeul Banatului Montan: ALBUMUL „A 1000 A LOCOMOTIVA CONSTRUITĂ LA REȘIȚA”

ALBUMUL „A 1000 A LOCOMOTIVA CONSTRUITĂ LA REȘIȚA”

Industria reșițeană a marcat în anii revoluției industriale mai multe premiere pentru istoria tehnicii de pe teritoriul de azi al României, printre care și executarea primelor șine de cale ferată în 1852 dar și a primei locomotive. În 2022 se împlinesc 150 de ani de la realizarea primei locomotive cu abur în atelierul Fabricii de mașini și roți montate din cadrul StEG. De la această premieră în zona sud-est europeană și până în 1964 când producția de locomotive acționate cu abur s-a sistat în favoarea celor cu motor Diesel, un număr de 1461 de de locomotive cu abur au fost realizate în uzinele reșițene. Un moment aparte a fost în luna septembrie a anului 1955, când locomotiva cu numărul 150.105 a ieșit pe porțile Uzinei de Construcții de Mașini din Reșița: era cea de-a 1000 a locomotivă cu abur realizată aici.

A fost cea mai rapidă la vremea ei, atingând viteza maximă de 80 km/oră, fiind destinată remorcării trenurilor de marfă ale C.F.R. După scoaterea din uz, din anul 1992 a fost primul exponat din cadrul Muzeului Locomotivelor din Dej. Locomotivele cu abur având seria 150.000 au fost realizate după model german, pe combustie mixtă cărbuni-păcură. Aveau ecartament de 1435mm, fiind exclusiv realizate pentru tractarea trenurilor de marfă. Între 1946 și 1960 au fost construite 261 de astfel de locomotive, toate având ca beneficiar C.F.R. În anul 1955 s-au realizat 45 de locomotive din această serie.

Obiectul lunii februarie este un album foto care marchează încheierea realizării locomotivei C.F.R. 150.105. Albumul a fost achiziționat de Muzeul Banatului Montan de la doamna Siclovan Lenuţa. Conține 62 de fotografii alb/negru reprezentând atât tipuri de locomotive fabricate la Reșița cât și, după tradiție, personalul care a participat la fabricarea locomotivei 150.105, în frunte cu inginerul-șef Mircea Popovici, secondat de șeful halei de montaj, Francisc Crenianu și șeful Cazangeriei, ing. Alexandru Bululete.

Pentru a marca acest moment locomotiva a fost vopsită diferit, în verde-oliv. Câteva caracteristici tehnice indică o locomotivă puternică: viteza maximă pe care o atingea este 80 kilometri/oră (în condițiile în care locomotivele pentru tractarea vagoanelor de marfă atingeau viteza maximă de 50km/oră) dezvoltând o putere de 1700 C.P.

Povestea celor 1000 de locomotive începe în atelierele StEG de la Reșița, unde au fost realizate, între anii 1871 și 1873, primele trei locomotive cu ecartament îngust acționate cu abur, pentru folosință intrauzinală – Resicza, Bogsan și Hungaria -, cea din urmă fiind prezentată la Expoziţia Universală de la Viena din 1873. Toate trei au fost realizate după modelul celei aduse de la fabrica din Viena în 1871, locomotiva Szekul, construită de inginerul scoțian John Haswell. Abia la începutul anului 1923 era dată în folosință noua fabrică destinată special reparării și fabricării de locomotive. Fabrica de locomotive care s-a transformat mai târziu în Hala de motoare Diesel, avea o cazangerie și o hală de montaj, fiind echipată integral cu utilaje realizate la Uzinele Reșița. În 1926, Uzinele Reşiţa construiesc prima locomotivă din seria 50.100 în România, care va fi înmatriculată sub seria 50.243 şi poartă numele „Regele Ferdinand”. Din 1928 și uzina Malaxa a produs locomotive cu abur, devenind principalul competitor pe piața românească.

Până în 1960 în România s-au construit 1207 locomotive cu abur, reprezentând 10 tipuri cu ecartament normal şi trei tipuri cu ecartament îngust, dintre care 797 doar la Reșița. Locomotivele cu abur care au funcţionat în exploatarea C.F.R. până în anul 1980, au fost scoase din uz în perioada 1980-1998.

Fără o cale ferată, construirea de locomotive nu și-ar fi avut rostul. După revoluția de la 1848-49, Imperiul Habsburgic a avut mai multe proiecte de construire a unei căi ferate, atât pentru Transilvania cât și pentru Banat. La jumătatea veacului al XIX-lea, principala linie ferată pornea din nord-vestul imperiului, de la Bodenhach (în apropiere de Dresda) spre Praga-Olomouc-Brno-Viena-Budapesta-Seghedin-Jimbolia-Timişoara-Baziaş. Construită sub conducerea inginerului Aleksei Bach şi folosind şină laminată de la uzinele din Reşiţa, linia Oraviţa-Baziaş avea o lungime de 62,5 km și a fost dată în folosință la 20 august 1854 pentru circulaţia trenurilor de marfă, iar de la 1 noiembrie 1856 pentru trenurile de călători.

Dintre cele 1000 de locomotive cu abur care „s-au născut” la Reșița până în 1955, despre puține se mai pot spune la fel de multe ca despre 150.105. Albumul este un simbol al unei industrii care a pus lumea pe roți și impresionat timp de aproape două secole o lume întreagă: industria construcției de mașini cu abur.

BIBLIOGRAFIE:

Mulțumesc domnului Florin Nan de la Muzeul Locomotivelor din Dej pentru amabilitatea de a îmi pune la dispoziție fotografii ale locomotivei 150.105. De asemenea mulțumesc dlui W.Fleck pentru informațiile oferite.

Dionisie Karolyi, Contribuţii la istoria construcţiilor de căi ferate în Banat (1856-1914) în Banatica 2/1973, p. 201-219.

Hilde Mureșanu, Proiecte privind construirea primelor căi ferate în Transilvania, în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie (Cluj-Napoca), 17/1974, p.272–279.

Alexandru Bitang, Simion Simu, Dan Perianu, Evoluţia industriei constructoare de maşini la Reşiţa, în Banatica 5/1981, p. 477-488.

Wolfgang Schivelbusch, The Railway Journey: The Industrialization of Time and Space in the 19th Century (Berkeley–Los Angeles: University of California Press, 1986).

Rudolf Gräf, Domeniul bănățean al StEG 1855-1920: din istoria industrială a Banatului montan (Reșița: Ed. Banatica, 1997).

225 de ani de siderurgie la Reșița. Schiță monografică (1771-1996), (Reșița: Ed. Timpul, 1996).

Dan Gh. Perianu, Istoria locomotivelor și a căilor ferate din Banatul Montan, (Reșița: Ed. Timpul, 2000).

Micheline Nilsen, Railways and the Western European Capitals: Studies of Implantation in London, Paris, Berlin, and Brussels (New York: Palgrave Macmillan, 2008).

Cristina Purcar, On the Wrong Side of the Track: Railways As Urban Boundaries in the Towns of the First Transylvanian Railway, în Urban History 37, 1 (2010).

Radu Mârza, George Bariț on Railways around the Middle of the Nineteenth Century, în Transylvanian Review, XXX, no. 2 (summer 2021), p. 65-81.

L. Magina