Bacău: exponatul lunii februarie 2025 la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii “Ion Borcea” este TISA (Taxus baccata L.)

Tisa (Taxus baccata) este un arbore sau arbust cu o înălţime de până la 20 de metri, din familia Taxaceae, cunoscut pentru longevitatea şi rezistenţa sa. Arealul speciei cuprinde Europa, Asia de Vest şi Africa de Nord. În România, are o răspândire sporadică în zonele montane în făgete, păduri de amestec de fag cu răşinoase şi uneori pe stâncării, izolat sau în mici pâlcuri. În zilele noastre există un număr redus de exemplare, tisa primind statutul de specie ocrotită ca monument al naturii. Este considerată o specie relict terţiar în flora României.

Tulpina este rareori unică şi dreaptă, diametrul ei ajungând chiar şi la 3 metri, datorită concreșterii mai multor tulpini. La maturitate, tisa formează un ritidom (scoarţă moartă) de culoare cenuşie-roşcată, exfoliabil sub formă de plăci de diverse forme şi dimensiuni. Frunzele sunt persistente, moi, aciculare, plate (neînţepătoare) de 1-3 cm lungime şi de 2-3 mm lăţime, pe faţă verzi-întunecate, lucitoare, pe dos verzi-gălbui. Ele au nervura mediană proeminentă, sunt dispuse în două şiruri şi rămân pe ramuri pentru o perioadă lungă (6-8 ani). Acestea se aseamănă cu cele ale bradului, însă nu prezintă pe faţa inferioară cele două benzi stomatice (dungi albe) acoperite de ceară. Spre deosebire de celelalte conifere, tisa este o plantă dioică (formează flori feminine pe o plantă, iar cele masculine pe altă plantă). Florile feminine sunt aşezate solitar pe un lujer scurt şi au un singur ovul, iar cele masculine, cu 6-14 stamine, au formă de muguri. Înfloreşte din februarie până în aprilie. Sămânţa de culoare brună este ovoidă, de 7-8 mm lungime, înconjurată la bază de un aril roșu, mucilaginos, în formă de cupă şi cu gust dulceag. Ele sunt diseminate mai ales de către păsări care consumă învelișul cărnos.

Toate părţile plantei, cu excepţia arilului roșu, sunt extrem de toxice (datorită alcaloidului numit taxină). Lemnul de tisă nu prezintă canale rezinifere. Este dur, dens, rezistent la putrefacţie şi la atacul insectelor, fiind utilizat la fabricarea unor obiecte de valoare.

Material realizat de muzeograf IA dr. Ardei Irina-Mădălina