Bacău: exponatul lunii ianuarie 2024 la Muzeul de Științele Naturii – KELENKEN

Kelenken face parte dintr-un grup de păsări care au trăit în perioada Miocenului, în urmă cu aproximativ 15 milioane de ani, pe continentul sud american. Denumite popular „păsări ale terorii”, Kelenlen este cel mai mare reprezentant al familiei sale.

Numele genului provine de la Kélenken, un demon din mitologia poporului Tehuelche, care a fost descris ca o imensă pasăre de pradă. Numele speciei a fost dat în cinstea lui Guillermo Aguirre – Zabala, descoperitorul holotipului.

Judecând după morfologia corpului, Kelenken, este cu siguranță o pasăre foarte mare, măsurând până la aproape 3 metri înălțime, cu un craniu care depășește 70 cm lungime. Există doar câteva rămășițe fosile descoperite până în prezent, ceea ce i-a forțat pe paleontologi să-i reconstruiască dimensiunile făcând referire la anatomia fizică a altor păsări ale terorii. Acest lucru duce frecvent la estimări diferite de mărime, dar cert este că Kelenken este cel mai mare reprezentant din grupul acestor păsări. Dacă vă uitați mai atent la ciocul său, veți observa cât de unic este în comparație cu alte grupe de păsări. Asta pentru că ciocul de Kelenken este fuzionat cu craniul ceea ce-i conferă un avantaj la vânătoare.

Din păcate, din cauza unui număr de fosile foarte mic, cercetătorii nu au putut dezvălui modul în care Kelenken își consuma prada. Tot ceea ce știm este că a fost un prădător carnivor care își vâna prada fără milă utilizându-și ciocul și ghearele. Descoperirea tarsometatarsului sau a oaselor lungi fosilizate care compunau picioarele păsărilor indică faptul că era un prădător care nu putea zbura, dar care putea atinge viteze mai mari decât struții din ziua de azi.