Dorohoi: Exponatul lunii martie “Guguștiuc -Streptopelia decaocto” la Muzeul de Științele Naturii

Guguștiucul (Streptopelia decaocto) reprezintă o specie de pasăre de talie medie, lungimea corpului încadrându-se între 30 – 32 cm, anvergura aripilor fiind de 48 – 56 cm, iar greutatea este cuprinsă în intervalul 129 – 196 g.

Este ușor de recunoscut după penajul relativ uniform de culoare gri, aripile sunt mai închise la culoare, iar lateralele cozii au culoarea albă. Pe spatele gâtului prezintă un guler de culoare neagră.

În ceea ce privește etimologia denumirii științifice, numele genului își are originea din cuvintele grecești streptos – răsucit sau colier și peleia – denumire pentru unele specii de Columbidae (porumbel cu colier). Numele de specie, decaocto – reprezintă cuvântul din latină pentru optsprezece și face referire la sunetul pe care îl scoate specia.

Are origine asiatică , însă specia s-a răspândit în toată Europa începând cu anii 1930 pornind din Balcani. Habitatele din zonele de distribuție inițială erau reprezentate de savane și zone semideșertice , uneori periferia unor localități. În România a început să pătrundă în anii ’50-’60 venind din Peninsula Balcanică. Acum guguștiucul este o specie sinantropă, fiind găsită în toate localitățile, mai puțin în cele izolate din munți .

Extinderea arealui acestei specii a contribuit la eliminarea turturicii (Streptopelia turtur) din zonele urbane, aceasta preferând acum habitate mai retrase (ex. păduri de foioase, păduri de conifere).

La nivelul Europei tendința populațională este în creștere (fiind estimate 7 900 000 – 14 300 000 de perechi), specia neavând înregistrate amenințări severe.