Sinaia: Obiectul lunii ianuarie 2025 la Muzeul Național Peleș – ,,Vindecarea slăbănogului” Ernst Friedrich Hausmann (1856-1914) după Anton van Dyck (1599 – 1641)

,,Vindecarea slăbănogului”

Ernst Friedrich Hausmann (1856-1914) după Anton van Dyck (1599 – 1641)

Ulei pe pânză, 165,5 cm X 135 cm;

Semnat, datat și localizat stânga sus cu negru: „E. Hausmann / Copie München [18]86”;

Originalul se află la Castelul Windsor și a fost pictat la 1619;

Fiul pictorului și gravorului Friedrich Karl Hausmann (1825-1886 – Hanau), Ernst Friedrich Hausmann, s-a născut pe 25 iulie 1856 în Frankfrut pe Main, și va promite încă din adolescență un viitor în lumea artelor frumoase. Primele lecții de pictură le va lua de la tatăl său, ulterior fiind admis la Academia de Desen din Hanau. Friedrich Hausmann își va perfecționa tehnica la Academia de Arte din München, unde îl va întălni pe Lindenschmit (1829-1895) unul dintre fondatorii școlii moderne de pictură din München, de la care își va însuși tehnica eclerajului, precum și prețiozitatea detaliului. După momentului münchenez, Hausmann pleacă pentru a studia la Paris, ca mai apoi să se reîntoarcă în Germania, de data aceasta audiind câteva cursuri la Academia de Arte din Berlin unde va expune, de altfel, o parte importantă a lucrărilor sale. Primind aprecierile criticilor vremii, Hausmann se va adresa și publicului iubitor de artă de la Düsseldorf. Cunoscuți ca fervenți comanditari și patroni ai artelor din capitala landului Renan, Karl Anton și Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen vor colabora cu tânărul artist german, pe care îl vor recomanda regelui României, Carol I, aceasta fiind, cel mai probabil, filiera prin care Ernst Friedrich Hausmann ajunge să lucreze pentru Administrația Casei Regale a României.

În patrimoniul Muzeului Național Peleș se păstrează în prezent două lucrări atribuite lui Ernst Friedrich Hausmann: ,,Portretul Hélènei Fourment”, copie după P.P. Rubens, precum și ,,Vindecarea slăbănogului”, copie după Anton van Dyck.

Lucrarea ,,Vindecarea slăbănogului” își găsește tematica în relatările sinopticilor Matei (9, 1-8), Marcu (2, 1-12) și Luca (5, 17-26), în care se face referire la momentul în care păcătosul din Capernaum este vindecat de Iisus pentru credința celor patru care îi purtau patul.

Pânza, de mari dimensiuni, prezintă patru personaje dispuse în două planuri: în plan principal, stânga, este prezentat păcătosul din Capernaum, în timp ce dreapta principală este ocupată de silueta Mântuitorului, a cărui postură maiestuoasă reflectă latura de Împărat al Slavei și Mântuitor al Sufletelor, privirea rămânând însă cea a Blândului Păstor.

Cele două persoanje din registrul secund înfățișează pe doi dintre cei care cărau patul bolnavului și pentru a căror credință Mântuitorul săvârșește miracolul. Paleta cromatică aleasă se înscrie în registrul tomnatic al nuanțelor de brun, griuri colorate, ocru, iar roșul-stacojiu al hlamidei străpunge colorimiteria pânzei lăsând astfel centrul de greutate al acesteia în mânile Împăratului Lumii. Nunațele alese precum și savanta regie a eclerajului aduc în fața privitorului o copie de bună factură a celui care a desăvârșit în lumea artelor „portretul aristocratic”.

Drd. Costin-Mihai DUMITRU

Referent