Sinaia: OBIECTUL LUNII MAI 2022 la Muzeul Național Peleș – Coif cu aripi/ Coif cu coadă de homar/ tip Zischägge

Coif cu aripi/ Coif cu coadă de homar/ tip Zischägge

Atelier polonez, prima jumătate a secolului al XVII-lea

Oțel

H: 26 cm, D: 22,5 cm

Acest tip de coif pentru cavalerie și ofițeri, al husarilor înaripați, a devenit popular în Europa după 1576, odată cu reformele regelui Poloniei și mare duce al Lituaniei, Ștefan Báthory (1533-1586). Husarii au fost ramura de conducere a cavaleriei din armata poloneză, între anii 1570 și 1776, deținând prestigiul de a nu fi fost învinși timp de 125 de ani. Victoria cea mai cunoscută a acestora fiind cea din timpul Asediului Vienei, în 1683, atunci când trupele de husari înaripați, sub comanda regelui Poloniei și mare duce al Lituaniei Ioan al III-lea Sobieski (1629-1696), au respins atacul armatei otomane, în mai puțin de trei ore câștigând bătălia și salvând Viena.

Numite și cavaleria de elită, trupele husarilor erau deosebit de eficiente, atât prin forța și dinamismul lor (având o tactică de luptă atipică), cât și prin ținuta dramatică și grandioasă abordată pe câmpul de luptă.

Coiful cu aripi a derivat, la origine, dintr-un tip de coif otoman, având însă diferite protecția puternică a gâtului și calota mai rotundă, comparativ cu cea ascuțită otomană, asemănându-se deopotrivă foarte bine și cu tipul de cască pappenheimer, vest-european. De regulă, prezența aripilor poate indica originea poloneză a coifului, însă este posibilă și proveniența din Saxonia – unită cu Polonia din 1697, când electorul saxon, Frederic August I (1670-1733) a fost ales rege al Poloniei, ca August al II-lea sau August cel Puternic.

Elementele specifice acestui tip de coif sunt bara nazală glisantă, coada de tip homar (apărătoare pentru ceafă) formată din plăci articulate, apărătoarele perforate pentru pomeți și aripile solemne, în formă de evantai, din lateral.

Coiful, prezentat de Muzeul Național Peleș, are o calotă semisferică, cu șase nervuri radiante ce converg spre vârful terminat într-un buton cu cârlig. Cozorocul este ascuțit și are o bară nazală glisantă, prinsă în șurub fluture, pentru protejarea feței împotriva tăieturilor cu sabia. Partea din spate prezintă o protecție pentru gât, în forma cozii de homar, evazată, formată din patru lame articulate, nituite. Pe laterale sunt prinse două „aripi”, de forma evantaiului, nituite, îndreptate spre spate, cu margini ondulate și traforate cu motiv cordiform, iar sub ele se află o pereche de „pomeți” scutiformi, cu șapte orificii auditive circulare.

Acest coif face parte din seria pieselor achiziționate de către expertul vienez Julius Scheurer, între anii 1905-1914, pentru colecția de arme a regelui Carol I al României, iar în prezent se află în patrimoniul Muzeului Național Peleș.

Text: Raluca Romok, muzeograf

Fotografie: Árpád Udvardi